Idei în dialog, Nr. 8 (11) / august 2005


Istrati, Rolland si reprezentantii „Renasterii indiene“

 Liviu Bordas


Printre obisnuitele întrebari pe care ziaristii le pun unui strain care ne viziteaza tara este si cea despre cultura si literatura româna.1 Nici Rabindranath Tagore nu a scapat de ea în noiembrie 1926, în timpul vizitei sale la Bucuresti. Poetul laureat a putut însa mentiona curiosului jurnalist doar numele lui Mihai Eminescu si Panait Istrati. 2 Cel al Annei de Noailles, pe care o întâlnea înca din 1920, era pentru el numele unei poete franceze. Probabil ca, dintre toti intelectualii si carturarii indieni, el cunostea cel mai mare numar de scriitori români.

Primul dintre cele doua nume îi fusese descoperit de fiica doctorului Narsing Mulgund, un indian stabilit în România dupa razboaiele balcanice la care participase ca membru al Semilunii Rosii. Despre cel de-al doilea îi vorbise, cu câteva luni înainte, Romain Rolland. Lucrul acesta are semnificatia lui: de Istrati putea auzi în Occident, de Eminescu doar la Bucuresti. În cele câteva zile petrecute în România i-au fost prezentate diverse personalitati ale vremii, dar când, peste câtiva ani, va fi din nou întrebat de un român – care de aceasta data era Mircea Eliade în vizita la Shantiniketan –, poetul îsi va aminti precis doar de cuplul regal.3

Despre imaginea Indiei în cultura româna s-a mai scris câte ceva pâna acum. Nu stim însa aproape nimic despre imaginea României si a culturii române în India britanica; acest subiect nu a stat în atentia celor care s-au ocupat de raporturile culturale anglo-române. Ea trebuie sa fi fost, fara îndoiala, debitoare presei si librariei de limba engleza. Foarte putini români publicau sau erau tradusi în engleza si aproape nici unul nu se bucura de vreo notorietate în acest spatiu lingvistic. Franceza era înca idiomul international al românilor, iar libraria pariziana piata lor de desfacere. E mult mai probabil, deci, ca acestia sa fi fost cunoscuti în India tot prin intermediul editurilor franceze. Dar franceza se citea mai mult în mediile coloniale, în câteva familii princiare indiene care aveau legaturi cu Europa si destul de putin în mediile intelectualilor indieni din marile orase precum Calcutta, de exemplu.

Exista însa – „supravietuia“ e cuvântul potrivit – si o Indie franceza, redusa la câteva comptoires, dintre care o relevanta culturala aveau doar Chandernagore în Bengal si Pondichèry în Tamil Nadu. Daca în cel dintâi oras biblioteca franceza s-a conservat în actualul Institut Indo-Francez, în Biblioteca „Romain Rolland“ din Pondichèry nu se mai poate gasi astazi aproape nici o carte din vechiul fond. Am putut vedea însa un semnificativ numar de volume franceze în Biblioteca Asramului Shri Aurobindo în care se pastreaza atât cartile lui Aurobindo Ghose si ale Mirei Alfassa, cât si ale altor rezidenti, indieni sau europeni. Aici se pot gasi aproape toate volumele publicate în Franta de Panait Istrati, alaturi de cele ale Annei de Noailles si de cîteva titluri disparate din Carmen Sylva, Princesse Bibesco, Nicolae Vaschide si Matila Ghyka. Întrucât Aurobindo, în vasta sa opera, nu face nici macar o aluzie la el, e probabil ca Istrati sa fi fost citit mai degraba de consoarta sa franceza.

În biblioteca lui Tagore din Shantiniketan nu am putut da de vreo urma a lui Istrati, tot asa cum nu se gaseste nici în scrierile sale sau în corespondenta. De altfel, bardul indian nu-l putea citi în franceza, ci doar în vreuna din cele noua traduceri publicate, la New York sau Londra, între 1926 si 1931. Chiar în timpul vizitei la Bucuresti el declara ca nu cunoaste literatura occidentala decât din ceea ce a putut citi în engleza, singura limba europeana pe care o poseda.4

Totusi, în iulie 1926, când poetul bengalez a fost timp de doua saptamâni oaspetele lui Rolland la Luneville, acesta din urma ar fi vrut sa i-l prezinte pe Istrati. Nu uitase, probabil, scrisoarea sinucigasului din 1921 care îi evoca visul lui de a ajunge în India. În urma cu doua decenii lectura poemului Lumina Asiei a lui Edwin Arnold l-a facut sa paraseasca Alexandria pentru Port-Said, unde, pentru doua saptamâni, a încercat zadarnic sa se îmbarce clandestin spre India. În „patria lui Sidharta Gautama“, ar fi muncit si s-ar fi „instruit“, învatând chiar si sanscrita:

„Legenda printului care-si parasise palatul la vârsta placerilor, aflându-se în singuratatea padurilor stravechi ca sa mediteze asupra metehnelor omenirii si a mijloacelor de-a le îndrepta – ca si biruinta sa supra slabiciunilor carnii si descoperirea Adevarului etern pe care l-a propovaduit în pribegie oricarei fapturi omenesti, timp de aproape o jumatate de secol –, toate acestea ma minunara într-atât, încât îmi pierdui capul. [...] India a fost singura tara unde am dorit, am voit, m-am încapatânat sa ma duc: împrejurari neprielnice si jalnice m-au împiedicat sa ajung acolo.“5

Devenit între timp un „Gorki balcanic“, el a fost retinut de la întâlnire de volumul Nerantula la care lucra.6 Rolland i-a vorbit lui Tagore cu mare caldura despre „istoria legendara a lui Istrati“7, reusind sa-i atraga interesul pentru operele sale. Dupa plecarea oaspetelui, el îi scrie mai tânarului confrate român:

„J’ai regretté que vous n’ayez pu voir Tagore. Il est resté avec nous, une quinzaine de jours. J’ai pour lui autant d’affection que de respect. Nous lui avons parlé de vous; et il a pris un très vif intérêt à ce que nous lui avons dit; il a noté aussitôt vos oeuvres, pour les lire.“8

Istrati nu s-a aratat prea impresionat de acest lucru sau cel putin aceasta se poate deduce din faptul ca, în raspunsul sau, nu face nici o mentiune la întâmplare si la Tagore. De altfel, deja cu trei ani înainte îi scrisese lui Rolland ca îl prefera pe Gandhi lui Tagore.9 Istoria literara nu poate decât sa regrete odata cu Rolland ca întâlnirea celor doi scriitori „exotici“ nu s-a produs. Pentru Rolland, ca si pentru publicul francez, amândoi erau reprezentanti ai „Orientului“. Desi de câteva decenii estul Europei nu mai era privit stricto sensu în acest fel, proza lui Istrati – situata adesea între Seherezada si Kipling10 – amintea tocmai aceasta trasatura a lui. Caracterul „oriental“ al operei istratiene va fi accentuat de povestirile sale din Egipt, Siria sau Liban, care pareau a face parte din aceeasi lume cu Balcanii si sud-estul României.

Distanta dintre India si Balcani se vede mai mica din Franta sau Elvetia. Dupa câteva luni, Rolland este vizitat de un alt indian, Dhann Gopal Mukerji, autor al unei utile biografii a lui Ramakrishna. În jurnalul sau, scriitorul francez nota:

„Mukerji parle l’anglais et, assez mal, le français, avec une impétuosité des intonations, qui nous rappellent Istrati. Il a, d’ailleurs, dans le type quelque chose qui se rapproche des Balkaniques.“11

Tagore însusi declara presei din Bucuresti ca la oamenii din Orientul Europei gaseste mai multa înrudire cu sufletul lor, mai multa întelegere decât în Occident pentru „felul nostru de a cugeta si de a simti“12. Despre Istrati spune doar atât: „Acest frate al dv. are multa vigoare în scris, însa lucrând într-o limba straina se lupta înca cu formele de expresie“13, idee pe care o datora, probabil, lui Rolland. În corespondenta cu acesta, Tagore nu-i va pomeni niciodata numele.14 Nici Istrati nu pare sa-si fi pastrat interesul pentru el. În ciuda pacifismului si a universalismului lor, spiritualismul religios si nationalismul lui Tagore nu se puteau împaca prea mult timp cu vederile unui militant de stânga.15 Chiar si pe Gandhi, de care se simtea mai apropiat în lupta sa împotriva „zbirilor fara inima ai capitalismului englez“, îl critica din aceleasi motive.

Despre acesta din urma, Romain Rolland îi vorbise ca despre un nou Christ înca de la prima lor întâlnire la Villeneuve, în octombrie 1922.16 Va continua sa-i scrie apoi despre el pe masura ce lucra, simultan, la o editie franceza a operelor sale si la un studiu asupra-i.17 Lectura acestui studiu, în revista Europe, a produs asupra lui Istrati un puternic efect, pastrat în întregime de scrisoarea pe care a trimis-o autorului:

„Et maintenant, me permettrez-vous, mon ami, de vous exprimer mon humble opinion sur le Gandhi que vous me révélez? Eh bien! Sa foi m’a troublé, sans me prouver autre chose que sa grandeur, sa beauté, bien au-dessus de celle de Tagore. Et si ses conséquences pratiques dans l’Inde paraissent, à la suite de votre riche démonstration, inévitables, je ne vois nullement comment peut-il espérer de les voir s’étendre au-delà des frontières hindoues; comment peut-il, cet homme de culture européenne, se tromper au point de croire l’ouvrier occidental capable d’une solidarité basée sur une foi religieuse et sur des moyens de lutte passifs? Car j’espère qu’il ne conçoit pas comme possible la délivrance de l’Inde sans le concours de ceux qui font marcher les dreadnoughts et les tanks. Or, nous voyons que l’ouvrier occidental aime mieux répondre à la matraque fasciste par une matraque communiste, que de se laisser purger comme des anges hindous à l’heure qui plaira aux Mussolini de tous pays. Quelle ne fut pas ma douleur quand j’ai vu la triste posture de ce vrai saint faisant des angéliques mea culpa devant les sbires sans cœur du capitalisme anglais riant dans leur barbe! Enfin, je crois que les forces déchaînées par Gandhi seront un jour utilisées plus promptement par la main d’un Lénine hindou, et ce ne sera peut-être pas trop mal. Quant à vous et à Gandhi, vous les attendrez à l’«étage supérieur» de la maison humaine. Où vous y êtes.“18

Asadar, Istrati gaseste ca maretia si frumusetea lui Gandhi, „acest adevarat sfânt“, îl depasesc pe Tagore. Însa, asemenea lui Tagore si în ciuda culturii sale occidentale, el i se pare a suferi de naivitatea aceluiasi idealism religios. Metodele sale ar putea fi eficace în India, dar muncitorii occidentali nu se vor solidariza vreodata în jurul unei credinte religioase si a luptei pasive. Prin urmare, ceea ce a început Gandhi nu va putea fi realizat decât de un viitor „Lenin hindus“. Apropierea dintre cei doi lideri revolutionari era o tema recurenta în discutiile politice de dupa primul razboi mondial. Cartea lui Rene Fülop-Miller, Lenin and Gandhi (publicata la Londra în 1927) a fost repede tradusa în mai multe limbi si interzisa în Germania dupa 1933. Pentru Istrati, anticolonialismul era strâns legat si subordonat anticapitalismului, un aspect doar al luptei muncitorilor pentru libertate. El considera chiar ca exploatarea muncitorilor si reprimarea revendicarilor lor poate depasi „ororile coloniale“, asa cum s-a întâmplat în cazul revoltei minerilor de la Lupeni, în 1929.19 E interesant de confruntat critica istratiana a lui Gandhi cu cea pe care i-o va face Tagore chiar la Bucuresti:

„Nu pot aproba principiile extremiste. El sGandhi, n.n.t spune: sa boicotam pe stapânitori si sa luptam prin snontviolenta. Vrea sa transforme India într-o imensa tesatorie particulara, fiecare locuitor sa-si aiba roata lui pentru fabricat ata. Oare câti km de ata ne vor trebui pentru mântuirea Indiei? Este un om superior, cult, dar principiile lui nu pot face bine. Avem peste un milion de indieni în slujba stapânirii, care pot flamânzi la un moment dat pe drumuri. Nu avem forte materiale de distrugere. Într-o singura noapte, toate orasele noastre pot fi distruse cu bombe de sus.“20

Rolland nu împartasea atunci nici critica lui Istrati si nici pe cea a lui Tagore. El va critica barbussian, dar pe ascuns, chiar si vizita poetului în România ca pe o asociere cu „criminalii“ care „tortureaza“ aceasta biata tara.21

Dintre cei doi, se pare ca Istrati prefera sa-l vada pe Gandhi din multime decât sa-l întâlneasca pe Tagore în persoana. Chiar în aceeasi perioada în care Tagore era invitat la Rolland, el îi scria acestuia din urma ca ar vrea sa faca imposibilul pentru a merge la Londra ca sa-l vada pe Gandhi.22 Nu s-a mai dus însa nicaieri, ramânând probabil fidel propriului sau „Orient“. „Mistica si actiunea Indiei vii“ pe care Rolland o cauta în oameni precum Ramakrishna, Vivekananda, Gandhi, Tagore ori Coomaraswamy23 au ramas marginale interesului lui Istrati si legate în special de opera mentorului francez.

Când, în 1931, dupa Conferinta de la Londra, Gandhi îl va vizita pe Rolland la Villeneuve, cei doi scriitori erau deja separati de optiunile fara întoarcere facute dupa vizita lui Istrati în Rusia. Foarte interesant este faptul ca, în cele cinci zile ale discutiilor lor, Rolland va încerca sa-l convinga pe liderul indian tocmai de ceea ce îi scria confratele român cu cinci ani mai devreme. Adica sa adopte o pozitie mai flexibila fata de violenta si comunism, caci, daca reteta non-violentei poate functiona în India, spiritul occidental si existenta regimurilor fasciste o fac impractica în Europa. Rolland a nutrit mult timp planul utopic de a coordona cele doua principale forte revolutionare – violenta disciplinata (Lenin) si non-violenta organizata (Gandhi) –, pentru ca, împreuna, sa poata rasturna vechea lume. Oaspetele sau nu s-a lasat însa convins, iar mai târziu Rolland va atribui esecul prejudecat ilor acestuia si preocuparilor lui bazate mai mult pe sentimente decât pe ratiune.24

Într-o confruntare a lui Istrati cu Gandhi, scriitorul francez avea sa puna pe seama aceleiasi cauze si îndepartarea celui dintâi de ideea revolutiei sovietice. Cele doua „vieti paralele“ dateaza din perioada când între ei se lasase raceala si paralelismul îi e defavorabil lui Istrati, suspectat de lipsa de loialitate în lupta împotriva vechii ordini. Prilejul a fost oferit de scrisoarea unui scriitor siberian din Novosibirsk, G. Viatkin, care îl întreba pe Rolland despre cei doi amici ai sai. Acesta îi raspunde punându-l în garda în privinta situarii lor pe acelasi plan. Istrati nu este decât un scriitor de mare talent cu o inima dereglata, în timp ce Mahatma este unul dintre cei mai puri oameni din lume:

„Ne point confondre Gandhi avec Istrati. Ce ne sont, à aucun titre, des hommes à mettre sur le même plan. Istrati n’est rien de plus qu’un écrivain de grand talent, qui a un coeur ardent et dérèglé, aucune valeur de jugement, objectivité nulle, un tempérament toujours emporté par ses amours, ses haines, ses caprices, il est la proie de gens qu’il rencontre et des événements. [...] Il en est tout autrement de Gandhi. Gandhi est une des plus pures que je connaisse, au monde. Et je le connais bien. J’ai suivi de près sa vie et son action depuis 40 ans. Jamais son grand caractère ne s’est démenti. Je suis sûr de sa loyauté comme de la mienne.“25

Si Rolland continua pe înca o pagina cu o întreaga apologie a lui Gandhi, care îl diminueaza si mai mult pe Istrati. Totusi, asa cum am vazut, si liderului indian avea sa-i reproseze acelasi lucru: ca se conduce mai degraba dupa inima decât dupa minte, ca gândirea sa sociala era bazata pe o traire religioasa pura, dar nu suficient de larga pentru a îmbratisa umanitatea în noul ei mars. Gandhi si Tagore au ramas cele mai proeminente figuri internationale ale Indiei primei jumatati a secolului. Imaginea lor – în mare masura propria creatie a Occidentului – le-a pus în plan secund pe cele ale unor Ramakrishna, Vivekananda, Aurobindo sau Nehru. Tot astfel erau ei cunoscuti si în România, unde, în ciuda distant elor critice dintre ei, presa le facea acelasi portret cules din imaginarul occidental al mesajelor spirituale dinspre Rasarit: „Doua esente pure din întelepciunea milenara a brahmanilor: Tagore si Gandhi. Ambii au primit sa afirme fortele sufletului indic în fata materialismului european.“26

Totusi, Istrati nu a fost atras de filosofia si religiile Indiei ca si Rolland. El a citit cartile acestuia despre Gandhi, Ramakrishna si Vivekananda – si probabil volumele din Gandhi, Tagore si Coomaraswamy traduse de sora sa si prefatate de el –, în primul rând pentru ca erau cartile unui mentor si ale unui suflet apropiat. Nici nu a mai calatorit în Orientul Îndepartat împreuna cu celalalt camarad filo-oriental, Kazantzakis, admirator al lui Tagore si Gandhi, dar mai ales al lui Buddha, despre care îi vorbea cu pasiune.27 Desi pe vremea când era doar un vagabond sarac ce se îmbarca clandestin pentru Egipt visa sa plece spre India si China, nu a facut-o mai târziu, când acest lucru îi era accesibil. Marea lor calatorie înspre Rasarit trebuia sa parcurga Volga, Caucazul, Asia Centrala, Siberia si sa treaca apoi în Mongolia, Manciuria si Japonia.28 Istrati s-a întors însa la Moscova din Caucaz, afirmând ca prefera sa studieze en profondeur ceea ce Cretanul, urmându-si drumul, vede en étendue.29 Doar disperarile îl fac – în 1907, în 1921 sau 1929 – sa viseze la India. Adânca dezamagire ca revolutia a fost tradata (Vers l’autre flame) îl face, în primavara anului 1929, sa-si ofere „fotoliul confortabil“ al gândirii si actiunii lui Vivekananda, despre care tocmai publica Rolland (dar si Eliade din India, pe care însa nu-l stia30). Este si singura data când numele gânditorului indian apare în corespondenta cu acesta:

„Vous m’avez aidé à ce travail déchirant. Non pas que j’aime Vivekananda, ce qu’il a dit et ce qu’il a fait, mais Rolland, quand il parle de Vivekananda et quand d’une seule pelletée remplit la vie d’un homme qui aime la force.“31

Tot dezamagirea îl face ca – respins nu doar în Europa, dar chiar si în Egipt – sa se retraga în „Orientul simplu si sentimental“ al copilariei sale. În 1930, Istrati putea spune „Pentru mine, Occidentul este mort32, la fel cum moarte erau vechile sale credinte revolutionare. O singura credinta mai recunostea acum omul care nu adera la nimic – „religia Adevarului“. Eliade observa ca „Istrati n-a putut crede într-un mit, dupa ce s-a convins ca ascunde nedreptati si crime. Astazi totusi, numai miturile au priza asupra constiintelor si numai prin ele se asteapta biruinta“33. În cazul sau, omul a biruit scriitorul, iar mitul a fost destramat de pasiunea acestuia pentru adevar. Schimbarea atitudinii sale dupa calatoria în Rusia îi va face atât pe vechii sai tovarasi cât si presa de stânga sa-l numeasca fascist si agent al Sigurantei (legionar si securist, s-ar spune azi). Tot asa fusese acuzat si Tagore – de Georg Lukács, printre altii – ca, prin scrierile sale, aduce servicii intelectuale politiei coloniale britanice.

Nu cunoastem deocamdata consecintele pe care interesul pentru Vivekananda, alaturi de cel anterior pentru Buddha, Tagore sau Gandhi l-a avut în gândirea lui Istrati. Ramâne în sarcina unei cercetari mai aprofundate sa clarifice rolul pe care aceste lecturi l-au putut juca în optiunile sale. Într-o Scrisoare deschisa… catre dreapta, publicata la sfârsitul anului 1934, el afirma:

„Iar daca Isus e prea departe, apoi uitati-va la Gandhi. E o stârpitura care se pune pe post crâncen de îndata ce un adept al sau a raspuns violentei cu violenta. Si totusi Gandhi si gandhisorii lui hamesiti vor darâma imperiul britanic.“34

Renuntând la bâta comunista, acest „om care iubeste forta“ nu s-a îndreptat catre cea fascista, ci cauta într-o noua cruciada solutii ce îl apropiau acum de „îngerii“ gandhisti. Solutii pe care, din pacate, nu le-a mai gasit înainte sa fie el gasit de ultima solutie a tuturor cautarilor.



  1. Acest articol este o versiune sintetica în limba româna a comunica rii prezentate la simpozionul româno-franco-italian Panait Istrati. Giornate di studio in occasione del 70o anniversario della morte, Accademia di Romania, Roma, 31 martie - 1 aprilie 2005. Notele au fost simplificate si reduse la strictul necesar.
  2. I. Valerian, De vorba cu Rabindranath Tagore, Viata literara, decembrie 1926; reprodus în: Tagore-România-Amintiri, Paideia, Bucuresti, 1998, pp. 30-32 (abreviat TRA).
  3. M. Eliade, Vorbeste Rabindranath Tagore, Cuvântul, 29 decembrie 1931 si Al. Robot, Cu Mircea Eliade despre el si despre altii, Rampa, 5 iunie 1933.
  4. Limba în care a putut, totusi, cunoaste pe cei mai reprezentativi scriitori europeni. V. Convorbire cu Rabindranath Tagore la Hotelul Athénée Palace, Dimineata, 22 noiembrie 1926 si I. Valerian, art. cit., TRA, pp. 20 si 30.
  5. Vezi Ultime cuvinte, în: Amintiri, evocari, confesiuni, Minerva, Bucuresti, 1985, pp. 368-380 (aici p. 372). Cartea lui Arnold o citise probabil în traducerea din 1895 a senatorului Grigore Goilav: Lumina Asiei sau Marea renuntare (Mahâ-bhinishkramana) care ieste Vieata si învatatura lui Gautama Principe al Indiei si Întemeetor al Budismului (Precum ie istorisita de un Budist Indian), Bucuresti, 1895.
  6. Nu stim daca întâmplarea nu are legatura cu aceeasta observat ie, amara, dar si ironica, pe care Istrati o facea într-un articol publicat cu doi ani înainte: „Pentru ca sa nu sombreze în neant, pentru ca sa-si mentie speranta în viitor si seninatatea cugetului fata cu înfricosatul aspect al lumei noi, un Romain Rolland si un Rabindranath Tagore s-au retras, ca sa zic asa, în pustiu, caci atât la unul, cât si la celalalt nu poti ajunge sa le vezi ochii decât prin cine stie ce minune. Când Tagore a trecut prin Paris, nici marele desenator Frans Masereel, care trebuia sa-i faca chipul pe propriu-i volum de poeme, n-a putut sa-l vada; asa ca a desenat dupa un portret gravura ce se vede în fruntea operei Cygne.“ Între Neam si Umanitate, Adevarul literar si artistic, 21 septembrie 1924; republicat în: Panait Istrati – Omul care nu adera la nimic. Documente din Rusia sovietica. I, Ed. Istros, Braila, 1996, p. 86.
  7. R. Rolland, Inde. Journal (1915-1943). Tagore, Gandhi, Nehru et les problèmes indiennes, Ed. Vineta, Paris-Lausanne-Sale, 1951, p. 126, însemnare din 3 iulie 1926.
  8. Scrisoare din 18 iulie 1926, în: Correspondance integrale: Panait Istrati - Romain Rolland. 1919-1935, Canevas Ed., Saint-Imier, 1989, p. 219 (abreviat CI).
  9. Scrisoare din 4 iunie 1923, CI, p. 145.
  10. Exista chiar si un articol dedicat acestei apropieri: I-A. Manolescu, Panait Istrati si Kipling – doi povestitori, Cruciada Românismului, 14 martie 1936. Totusi, când, la aparitia lui Cosma, în 1924, Istrati a fost comparat cu Kipling, Rolland – care prefera sa-l vada ca un Gorki balcanic – s-a pronuntat împotriva apropierii. V. scrisoarea din 6 decembrie 1924, CI, p. 189.
  11. Însemnare din 4 octombrie 1926, în: R. Rolland, Inde. Jurnal (1915-1943), nouvelle edition augmente de textes inédites, Albin Michel, Paris, 1960, p. 174.
  12. TRA, pp. 28 si 18.
  13. Idem, p. 32.
  14. Cf. Rabindranath Tagore et Romain Rolland, Lettres et autres écrits, Cahiers Romain Rolland no. 12, Albin Michel, Paris, 1961.
  15. Desi într-un articol din 1924, Istrati punea accentul doar pe ceea ce îi era apropiat: „Desi, ambii, patrioti sinceri si iubitori ai neamului lor, francezul Rolland si bengalezul Tagore, au înteles ca numai dupa doborârea capitalismului criminal si triumful ideii de internationalism, noroadele obisnuite vor ajunge sa traiasca în pace, sa-si cultive limba si sa-si creasca odorurile.“ Între Neam si Umanitate, loc. cit., p. 87.
  16. Cf. P. Istrati, Cum am devenit scriitor, I, editia a III-a, Ed. Florile Dalbe, Bucuresti, 1998, p. 341.
  17. V. scrisorile din 9 ianuarie, 22 februarie si 26 mai 1923, CI, pp. 267, 280; alte mentiuni la pp. 267, 280.
  18. Scrisoare din 4 iunie 1923, CI, p. 145.
  19. V. scrisoarea catre Rolland din 9 septembrie 1929, de la Deva: „jamais horreur coloniale n’a atteint le dégré de férocité qu’ont connu les misérables mineurs de Lupéni“, CI, p. 325. Pentru critica pe care Istrati o face colonialismului occidental în Egipt, India si China, a se vedea în special Confiance, Europe, 15 fevrier 1930; retiparit în volumul Pour avoir aimé la terre…, Ed. Denoël et Steele, Paris, 1930, p. 87.
  20. I. Valerian, art. cit, TRA, p. 32. Rolland nota la rându-i ca Tagore „nu oboseste niciodata sa critice charka“, adica roata de tesut care era pentru Gandhi simbol si centru al regenerarii Indiei rurale.
  21. V., de pilda, scrisoarea trimisa în acea perioada unui prieten din Calcutta al lui Tagore: „our great Tagore, after a visit to Mussolini, has once again been ill advised to have himself received and patronised by the criminals who are torturing Bulgaria and Romania“; în: Selected letters of Rabindranath Tagore, ed. by K. Dutta & A. Robinson, New York, 1997, p. 339.
  22. Scrisoare din Geneva, din 10 iunie 1926: „Peut-être ferai-je l’impossible pour aller a Londres voir Gandhi, le 8 juillet“, CI, p. 217. Cu aceeasi speranta îi scria si Rolland în martie 1928.
  23. Pe lânga volumele Mahatma Gandhi si Inde. Jurnal, citate deja, a se vedea Introducerea la: Ananda Coomaraswamy, La danse de Çiva quatorze essais sur l’Inde, trad. Madeleine Rolland, Rieder, Paris, 1922 si cele trei volume din ciclul Essai sur la mystique et l’action de l’Inde vivante, vol. I. La vie de Ramakrischna, vol. II-III. La Vie de Vivekananda et l’évangile universel, Stock, Paris, 1929-1930 (capitolul final vorbeste despre Aurobindo Ghose). Textele privitoare la raporturile lui Rolland cu Tagore si Gandhi au fost strânse în volumele 12 si 19 din Cahiers Romain Rolland: Rabindranath Tagore et Romain Rolland, Lettres et autres écrits, Albin Michel, Paris, 1961 (reeditare 2000) si Gandhi et Romain Rolland, Correspondance. Extraits du journal de R. Rolland et textes divers, Albin Michel, Paris, 1969 (reeditare 2004). A se vedea, de asemenea, studiul lui Hermann Krapoth, Religion und Politik in Romain Rollands Inde. Journal 1915-1943. Der Dialog mit Gandhi und Tagore, în: Horst Turk & Anil Bhatti (eds.), Kulturelle Identität: Deutsch-indische Kulturkontakte in Literatur, Religion und Politik, Berlin, 1997, pp. 107-120.
  24. Gandhi i-a spus lui Rolland: „What is happening in Russia is an enigma. I have not discussed Russia very much, but I have a deep mistrust of the ultimate success of the experiment being carried out there. It seems to me that it is a challenge to nonviolence. It appears to be succeeding, but behind its success lies force, violence … When Indians are exposed to Russian influence, it leads them into extreme intolerance…“. Romain Rolland and Gandhi Correspondence, New Delhi: 1976, p. 180. A se vedea, de asemenea, articolul prof. V. Tandon, Romain Rolland’s Efforts for Rapprochement between Gandhi and the Indian Communists, Gandhi Marg, vol. 24, no. 3, October-December 2002.
  25. Scrisoare din mai 1934, editata în R. Rolland, Inde. Journal (1915-1943), p. 366 (ed. din 1951) sau pp. 457-458 (ed. din 1960).
  26. I. Valerian, art. cit, TRA, p. 34.
  27. În decembrie 1927, în „la claustration monacale“ de la Kiev, asa cum povesteste într-o scrisoare catre Bilili. Apud 16 mois en URSSS, Cahiers Panaït Istrati no. 11, Valence, 1994, p. 44. Totusi, în februarie 1933, Istrati îi scria lui Nikos ca scenariile sale Buddha si Mahomed trebuie sa fie frumoase, dar ceea ce îi atâta mai mult curiozitatea este Don Quijotte. Cf. P. Istrati, Corespondenta cu scriitori straini, Minerva, Bucuresti, 1988, p. 151 (abreviat CSR).
  28. Iata circuitul asa cum i-l transmite Istrati în 6 iulie 1928 simultan lui A-M. de Jong si lui E. Bendz: „Moscou – Nijni-Novgorod – la Volga – Astrakhan – la Caspienne – Bakou – Azerbaïdjan – Géorgie – Arménie – Krasnovodsk – Turkestan – Ouzbékistan – Samarkand – Tachkent – Kirghizie – Kasakstan – Aktioubinsk – Samara – l’Oural (mines de platine) – Omsk – Novosibirsk – Irkoutsk – le Baïkal – les mines d’or de slat Léna – la Mongolie – Tchita – la Mandchourie – l’Oussouri – l’Amour – Vladivostok – Sakhaline – le Japon.“, CSR, pp. 31-32 si 174.
  29. Scrisoare catre E. Bendz din 6 noiembrie 1928, CSR, p. 176.
  30. Dintre articolele din Cuvântul, v. mai ales, Manastirea lui Swami la Belur, în nr. din 26 februarie 1926, p. 2.
  31. Scrisoare din 5 mai 1929, CI, p. 306.
  32. P. Istrati, Cum am devenit scriitor, II, op. cit., p. 188.
  33. Mircea Eliade, Destinul lui Panait Istrati, Vremea, 25 august, 1935.
  34. P. Istrati, Cruciada mea sau a noastra. Scrisoare deschisa…catre dreapta, Cruciada românismului, 25 decembrie1934; republicat în: Amintiri, evocari, confesiuni.