O punere in context
Adrian Miroiu a spus deja esentialul despre cele doua volume de Fundamente ale politicii in scurtul comentariu de pe coperta a IV-a: lucrarea ofera o introducere in stiinta politica din perspectiva teoriei alegerii rationale, cea mai influenta metodologie, astazi, a stiintelor sociale. Primul volum constituie prima monografie a teoriei alegerii in limba romana, al doilea o tratare sistematica, as spune "de manual", a teoriei actiunii colective.
Adrian Miroiu amendeaza in Cuvintul inainte, anticipativ, ce am pus anterior intre ghilimele. Nu ar fi vorba despre manual decit in sens minmal, caci textul este mai mult decit un material de lucru pentru studentul care doreste sa se familiarizeze cu conceptele si sustinerile de baza ale teoriei. Temele apropriate de interesele de cercetare ale autorului pun accentul asupra unor rezultate mai speciale, exprimind preferintele sale - subiective, insista autorul.
Cursurile universitare si de doctorat tinute de Adrian Miroiu la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Bucuresti si, apoi, cele de la Facultatea de Stiinte politice a SNSPA privind teoria alegerii rationale si analiza institutionala au acoperit teme considerate in mod obisnuit aride in raport cu intregul context disciplinar. Dupa 1990, facultatile de Filozofie si cele de Stiinte politice par sa fi pus in umbra paradigmele analitice si rationaliste. Ca sa ma opresc la un exemplu, la Universitatea Bucuresti, Catedra de Filozofie, Teorie si Logica este asezata intre catedrele de Filozofie politica si Morala, respectiv, de Istoria filozofiei si Filozofia culturii. Ceva asemanator se intimpla cu suratele lor din domeniul Stiintelor politice. Situatia de astazi contrasteaza cu tendintele de pina in 1989, cind excelenta profesionala isi gasea debuseu mai curind in spatiul metodelor analitice, eliberate de cenzura - sau autocenzura.
Adrian Miroiu este la origine, ca sa spun asa, un logician. A publicat mult in acest domeniu inainte de 1990, principalele sale rezultate vizind logica limbajelor in care sint admisibile propozitii indexate relativ la lumi posibile si studiul logico-filozofic al conceptului de existenta. In 1993 i-a aparut volumul Metafizica lumilor posibile si existenta lui Dumnezeu (Editura ALL), care a obtinut Premiul Academiei Romane. S-a indreptat, apoi, spre reformarea filozofiei pentru elevi: volumul Filozofie fara haine de gala si, in colaborare, manualul de filozofie Antologie de texte pentru temele filozofia, fericirea si dreptatea sint doar doua titluri din aceasta intreprindere disciplinara A plonjat in temele practice ale tranzitiei, colaborind la volume colective precum Invatamintul romanesc azi (1998), Scoala la rascruce (2002), Institutii in tranzitie (2002) si a dezvoltat, in cadrul SNSPA, teoria politicilor publice - vezi Introducere in analiza politicilor publice (2001) sau alte carti in colaborare.
Optimistul prudent
Revin asupra preocuparii formative, a statutului de "manual" al celor doua volume privind Fundamentele politicii pentru a insista asupra stilului. Iau ca exemplu primul pas, din primul volum, care incepe cu explicarea termenilor, iar intiiul termen este cel de "politica". Ce este politica? Adrian Miroiu se uita in Dictionarul explicativ al limbii romane, comenteaza definitia, compara cu ce gaseste in alte dictionare lingvistice - firesc, cele anglo-saxone -, vede diferenta, ca sa o lamureasca merge la referintele clasicizate - cea a lui David Miller din Enciclopedia Blackwell a gindirii politice -, ii testeaza limitele punind-o in fata unei teze atit de neconventionale precum cea a Foucault - ideea ca relatiile de putere din societate afecteaza chiar modul in care este inteles corpul uman -, o supune perspectivei teoriilor feministe, in sfirsit, face o trecere in revista a abordarilor din stiinta politica, a diferitelor paradigme, ca sa ajunga la o definitie proprie, rezultat al acestei lungi meditatii in expunere libera. Tonul este plin de amenitate, clar, arata un efort considerabil si o experienta pe masura in comunicarea ideilor. La sfirsitul sectiunii, cititorul va avea la dispozitie o bibliografie pe marginea termenului, inclusiv, inramate, citeva definitii la care poate apela cind lucreaza in laboratorul propriu. Va fi vazut deja cum se pliaza conceptul pe diferite perspective, va recunoaste nevoia autorului de a lucra cu propria definitie.
Dupa acest model sint tratate toate temele: conceptul de rationalitate, comportamentul rational in sensul teoriei alegerii, individualismul metodologic, alegerea si preferinta, agregarea preferintelor, regula majoritatii simple, majoritatea ciclica, votul si competitia electorala, regulile democratiei reprezentative. Dintre subiectele celui de-al doilea volum amintesc dilema prizonierului, relatia dintre cunoastere si actiune, logica actiunii colective, aplicatiile teoriilor in domeniul dictaturii si democratiei sau al definirii bunurilor comune, relatia dintre institutii si actiunea colectiva.
Prin completitudinea demersului si prin claritatea sa, cititorul are de ce sa puna volumele in raftul aflat sub eticheta "manuale". Dar acestea nu se reduc la o colectie informativa, la mica arhivare in asteptarea unei etape superioare. Ci asigura o asezare in problematica domeniului, o infruntare a intrebarilor deschise si a subtilitatilor de interpretare. Contin si exprima un exercitiu academic in aceeasi masura util specialistului.
Una dintre reusitele cele mai remarcabile ale stilului lui Adrian Miroiu este transcenderea tehnicalitatilor. Cititorul va descoperi spiritul din spatele formulelor si inferentelor pe care e chemat sa le desluseasca. El va vedea cum exercitiul tehnic se intilneste cu intelepciunea politica si, pentru ca lui Miroiu ii place sa citeze ideile faste, precum aceste ginduri ale lui James Madison (din The Federalist Papers): "Asa cum exista un grad de viciu in omenire, care ne solicita un anumit grad de circumspectie si de neincredere, tot asa exista alte calitati ale naturii umane, care justifica o anumita masura de stima si incredere. Guvernamintul democratic, mai mult decit oricare altul, presupune existenta acestor calitati". "Speranta mea", comenteaza Adrian Miroiu citatul, este ca intregul demers sa sustina un astfel de ton "ceva mai optimist". "Desi nu foarte optimist!", se grabeste el sa adauge, fidel principiului prudentei la care il imping metodologiile sale rationaliste fondate pe rigoare si, deci, pe deconstructia iluziilor si a capcanelor bunului simt.
Observatii finale
Planul autorului este sa continue meditatia asupra fundamentelor politicii intr-un volum trei dedicat spatiului public, in care va folosi o perspectiva institutionala rationala aplicata proceselor din ultimii ani ai socialismului romanesc si din deceniul ulterior prabusirii acestuia: "Atentia va fi concentrata asupra mecanismelor prin care s-a nascut un anumit gen de spatiu public in societatea romaneasca si care ii asigura stabilitatea" (Fundamentele politicii, Vol. II, p. 26). Iata o promisiune care are toate motivele sa stirneasca nerabdarea.
As nota importanta acestor ultime scrieri pentru opera lui Adrian Miroiu, caci ele asigura sinteza temeinicelor sale cercetari punctuale; o implinire profesionala posibila doar dupa un lung excurs profesional. Am urmarit in ultimii ani cum se rotunjeste activitatea academica a autorului. Desi ii cunosc cercetarile de la sfirsitul anilor '70, totusi, trecerea in revista, in contextul acestor rinduri, a titlurilor publicate de Adrian Miroiu a fost o surpriza: am realizat cit de vasta, riguroasa si vie, deschisa si unitara, subtila si generoasa ii este opera - si aceasta lasind la o parte orice referinta la activitatea lui institutionala.
