România liberă, Nr. din 12 ianuarie 2010

Cel mai recent spectacol al regizoarei de origine romana Doris Mirescu, "Husbands" (adaptare a filmului din anii ’70 regizat de John Cassavetes), a fost prezentat la Festivalul Public de Teatru "Under the Radar" din New York si a starnit reactii contrare in randul publicului si al presei de specialitate.

In timp ce unii spectatori au iesit din sala, criticul publicatiei "New York Times" crede ca "piesa obliga privitorul sa gandeasca si sa caute adevarul", iar revista
"Backstage" vede in acest show "un examen de imaginatie intens si dureros".

Doris Mirescu a adaptat pentru scena de teatru filmul lui John Cassavetes "Husbands" (1970), iar spectacolul a fost remarcat pentru conventiile narative tulburatoare, scrie "New York Times".
"Ca regizor, pentru Cassavetes filmul a insemnat o disecare a povestilor de la Hollywood, impingandu-si actorii sa abordeze diferite niveluri de adevaruri emotionale. Pentru Mirescu, care a conceput, proiectat si regizat adaptarea pentru teatru a celebrului film, povestile sunt doar o componenta intr-o captivanta experienta multimedia", noteaza cronicarul publicatiei.
Productia din 1970 (intitulata in limba romana "Sotii") este bazata pe multa improvizatie. Cassavetes spune o poveste – care nu este doar o simpla poveste – despre trei barbati din suburbii, de varsta medie, Gus, Archie si Harry, aflati intr-o criza existentiala si care merg pe urmele unui fost prieten petrecaret, acum mort. Regizorul este interesat de adevarurile generale, iar faptul ca personajele centrale sunt intersanjabile nu face decat sa intareasca afirmatia. Camera scruteaza in prim-planuri amaraciunea ce marcheaza numeroase chipuri feminine, fiecare secventa narand o poveste, aceeasi, a singuratatii si a dezamagirii, cum remarca Jan Dawson in "Monthly Film Bulletin" in 1971. Cei trei barbati beau si vomita, urla, striga si ragaie, canta si bruscheaza femeile, apoi zboara la Londra, in cautarea unei alte distractii. Ei sunt sotii care isi evita sotiile, furioase pe barbatii lor, aflati in cautarea bucuriei si spontaneitatii.

Spectacolul socheaza
"Cu cele aproape doua ore si jumatate, filmul lui Cassavetes este lung, iritant si dureros, desi are in egala masura parti fascinante. Spectacolul lui Doris Mirescu, care pare mai mult decat o clasica piesa de teatru, este chiar mai lung, de trei ore, dar mult mai interesant, obligand privitorul sa gandeasca si sa caute adevarul", scrie acelasi cotidian.
Actorii ei performeaza si dialogheaza in scene preluate din film, dar scenele sunt infrumusetate de interventii multimedia. Barbati cu camere video inregistreaza actorii, realizand un film care reconstituie "Husbands", precum si un set de imagini din decor
(un telefon, coperta albumului lui Frank Sinatra, "Affair A Swingin" etc.). Muzica nu este constanta, Anders Nilsson cantand la o chitara electrica uneori delicat, alteori agresiv si cacofonic.
Scena este plina de fapte de zi cu zi ale vietii cotidiene. In cele trei camere din sticla, amenajate ca un set frumos, actorii citesc reviste, unii urmaresc televizorul, altii ratacesc fara tinta, in afara camerelor.

Un actor roman, in rolul principal
Carismaticul Florin Penisoara, care il interpreteaza pe Gus (personaj jucat in film chiar de John Cassavetes), este suficient de puternic pentru a concura cu barajul de imagini si sunet instaurat de Doris Mirescu, apreciaza "New York Times". Actorul Florin Penisoara a jucat in filmele "California Dreamin’ (nesfarsit)" (2007), in rolul lui Archie, si in "Emigrant" (2009), potrivit Cinemagia. Dupa ce si-a incheiat studiile de actorie in Romania, la 25 de ani s-a decis sa se mute in New York, unde a fost acceptat la cursurile Actors Studio Drama School.
Despre personajele sale, Doris Mirescu spune ca cei trei barbati "rad". "Ei nu pot plange. Durerea este ascunsa adanc in ei. Este intima. Este in inima, in tacerea holurilor goale, in privirile lor care nu pot vorbi. Iar viata se intampla si ei nu raman in urma. Trebuie sa urmeze un drum. Beau. Fumeaza. Jucariile sunt in jurul lor, iar afara ploua", spune regizoarea.

Doris Mirescu: "Este important sa fie murdar. si real"
"Este important sa fie murdar. si real", scrie Doris Mirescu in caietul-program al spectacolului sau multimedia. "La inceput, spectacolul romancei poate parea prea murdar si cam neclar, multi dintre spectatori parasind sala la pauza. Cei care au ramas pana la capat au fost recompensati cu un examen de imaginatie intens si dureros, despre o prietenie intre barbati cu aura de macho", remarca si editia online a revistei "Backstage". In stilul unui cinéma-vérité, scena este plina de cameramani si de imagini proiectate peste tot, voit aglomerate. Tinere femei in rochii de  cocktail in genul celor din anii ‘70 se plimba incontinuu pe scena, ca niste obiecte ale dorintei insesizabile. O alta omniprezenta este o figura misterioasa – o femeie matura, in rochie de seara neagra, interpretata de Gayle Greene, care pare a o reprezenta pe vaduva prietenului pierdut de cei trei barbati, dar poate fi si intruchiparea sotiilor absente, mai scrie "Backstage".

Regizor si scriitor
Doris Mirescu s-a nascut in Romania, iar in copilarie a fugit, impreuna cu familia, in Elvetia. Ea a reusit sa puna in scena acest spectacol cu sprijinul Departamentului de Film, Video
si Film de Animatie al scolii de Arte Vizuale. Doris Mirescu este regizor liber-profesionist si scriitoare. Totodata, in 2001 a infiintat in New York compania de teatru Dangerous Ground Productions. Printre cele mai recente productii ale sale se numara o adaptare dupa Fassbinder, "Beware of A Holy Whore" (2008), montata tot la SVA Theater, "Madness of Day" de Maurice Blanchot (2008) si "The Distance from Here" de Neil LaBute, ambele montate la Paradise Factory din New York. Tot aici a montat "The Last Tango in Paris", in 2008. A produs premierele americane pentru spectacolul realizat de Paul Solomon "Aching To Go Home", de la Epic Center Theater (Kalamazoo, Michigan), si pentru "Battle of Black and Dogs", de Bernard-Marie Koltès, ca parte a Festivalului Koltès New York – 2003 (Ohio Theater, New York). A mai lucrat la "Story of Rats", adaptare dupa lucrarea scriitorului francez Georges Bataille (Chashama, New York), si la premiera europeana a "Les Nuits Sans Lune", a dramaturgului Véronique Olmi (Parc de La Villette, Paris). In New York a mai lucrat pentru "Silence of Snow" (Soho Rep), "Trojan Women", dupa Seneca, "The Handsome Hunk and Juliet Montage", dupa Cocteau, un one-woman show bazat pe piesa "Romeo si Julieta", de Shakespeare, toate montate la Teatrul Sapiro.

Doris Mirescu a fost rasplatita cu Summa Cum Laude Master of Arts in Literatura Franceza, acordat de Paris-IV Sorbonna, precum si un MFA pentru regie in teatru, acordat de Columbia University. A absolvit Lincoln Center Theatre Directors Lab, iar in prezent preda studii avansate de actorie si regie la scoala de Arte Vizuale. Pentru Festivalul "Underground Zero" din iulie 2010, Mirescu pregateste o noua adaptare, de data aceasta dupa "The Woman Next Door", de FranIois Truffaut.