EVZ, Cotidianul, Ziua, Gandul, Adevarul, Azi, Hotnews, Gardianul, Nr. din 9 octombrie 2009

Herta Muller, un Nobel impotriva Securitatii
Manuela Golea
- Pentru Herta Müller as inventa un Premiu Nobel pentru calitate umana, a declarat Andrei Plesu – ROMÂNIA LIBERĂ

Castigatoarea premiului nobel pentru Literatura are 56 de ani, s-a nascut intr-o familie de svabi din Banat, traieste de 22 de ani la Berlin si i se pare sfasietor ca pana si astazi zice "hopa" atunci cand scapa din mana ceva. Este Herta Müller si a reusit sa convinga Academia Suedeza sa-i ofere prestigioasa distinctie in defavoarea scriitorului israelian Amos Oz, de altfel marele favorit, sau a vedetelor literare Mario Vargas Llosa si Salman Rushdie. Argumentul Academiei: "Densitatea poeziei si sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezradacinatilor". "Pentru Herta Müller, care a trebuit sa fuga din tara ei natala, trecutul este inca viu. Scrie ca cineva care provine dintr-o minoritate, fara a-i pasa de ea insasi. Are, intr-adevar, o poveste de spus si are si mijloacele lingvistice pentru a face aceasta", a spus si Peter Englund, secretarul Academiei Suedeze.
De altfel, tema comunismului si cea conexa, a opresiunii individului se regasesc ca leit-motive in toate cartile scriitoarei, dar si in constiinta acesteia. De-a lungul anilor si-a pastrat vocea critica si, atat la dezbaterile din Romania, cat si in publicatiile germane, a continuat sa strige impotriva Securitatii si terorii comuniste. "Romania postcomunista nu a dezbracat toate mastile ororii comuniste, dintre care cea mai perfida ramane cea a delatiunii, iar cea mai crunta, a anihilarii intimitatii (…) Serviciul secret al lui Ceausescu nu a fost dizolvat, ci doar redenumit in SRI. Un fost colaborator al Securitatii poate ocupa azi in Romania orice functie", scria Herta Müller in Die Zeit. Autoarea s-a plans adesea ca nu si-a vazut nici pana astazi dosarul CNSAS, iar ochiul vigilent al serviciilor a urmarit-o la fiecare vizita in tara natala. 
Comitetul Nobel a decis sa-i acorde premiul pentru Literatura pe 2009 scriitoarei germane nascute in Romania Herta Müller, 56 de ani, "care prin densitatea poeziei si sinceritatea prozei descrie universul celor dezradacinati". Scrierile ei prezinta in mod poetic viata sub dictatura comunista in Romania, a mai anuntat Comitetul Nobel. Herta Müller este a 12-a femeie scriitor distinsa cu Nobel pentru Literatura.
Peter Englund, secretarul permanent al Academiei, a vorbit despre trecutul scriitoarei. "Pentru Herta Müller, care a trebuit sa fuga din tara ei natala, trecutul este inca viu. Cand i-am citit cartile am simtit din aceasta cauza un fior interior. Ea are o scriere onesta, de o intensitate incredibila. Scrie ca cineva care provine dintr-o minoritate, fara a-i pasa de ea insasi. Are, intr-adevar, o poveste de spus si are si mijloacele lingvistice pentru a face aceasta", a spus Englund.
"A promis ca pana la decernarea premiului, pe 10 decembrie, isi va recapata graiul"
Ieri, la primul telefon care o anunta despre decizia Academiei Suedeze, Herta Müller a ramas fara cuvinte. "Sunt foarte surprinsa si inca nu pot sa cred, mai multe nu pot sa zic pe moment", a transmis Herta Müller intr-un comunicat remis presei. Iar Peter Englund a spus ca i s-a parut "total coplesita si inmarmurita" in momentul in care i-a transmis prin telefon ca ea este laureata Nobel pe 2009. "Cand am sunat sa anuntam, ne-a raspuns sotul ei, care i-a inmanat telefonul. Herta Müller a fost total coplesita si a inceput sa rada intr-un mod cu totul minunat. I-au lipsit cu totul cuvintele.
Dar ea a promis ca pana la decernarea premiului, pe 10 decembrie, isi va recapata graiul", a declarat Englund. Intr-o conferinta de presa sustinuta ieri de Herta Müller, aceasta a declarat: "Sunt amarata si trista ca nu-i poti aduce inapoi pe cei care au suferit in dictatura comunista". In cadrul unei dezbateri la ICR, din 2007, intrebata daca Premiul Nobel este semnificativ pentru creatia unui scriitor, Müller spunea ca singurul atu al acestei distinctii este suma mare de bani pe care laureatul o primeste, nicidecum recunoasterea literara. Premiul Nobel este insotit de un cec de 10 milioane de coroane suedeze (980.000 de euro).
Librarii din Suedia, nepregatiti
Premiul Nobel pentru Literatura a provocat la Stockholm un adevarat tsunami, scrie presa suedeza, notand ca librarii au retras de pe rafturi operele altor favoriti la premiu, pentru a le scoate la inaintare pe cele ale scriitoarei castigatoare, impodobite cu panglica rosie si cu "Nobelpriset". Este considerat un premiu prestigios dar sunt voci care sustin ca in spatele acestui premiu sta faptul ca Nobelul are intotdeauna un fundal politic si ca institutia a dorit, anul acesta, la aniversarea caderii Zidului din Berlin, ca prin opera acestei autoare, "urmarita si cenzurata in tara sa", lumea intreaga sa constientizeze ororile dictaturii comuniste. Majoritatea jurnalistilor straini coreleaza acordarea Premiul Nobel pentru Literatura 2009 Hertei Müller cu aniversarea a 20 de ani de la caderea zidului comunismului.
Drumul spre Nobel
Herta Müller s-a nascut pe 17 august 1953, intr-o familie de svabi din Banat, dar a emigrat in Germania de Vest in 1987, impreuna cu sotul ei, scriitorul Richard Wagner, dupa ce i-a fost interzisa publicarea in Romania, unde critica in mod deschis regimul, a mai precizat Academia Suedeza. De asemenea, decizia ei a fost si o urmare a unei rupturi, dupa ce legaturile ei cu studentii si scriitorii de limba germana din Aktionsgruppe Banat intra in atentia Securitatii. Mama scriitoarei a fost deportata intr-un lagar din Uniunea Sovietica, astazi pe teritoriul Ucrainei. La ora actuala este o prezenta apreciata la superlativ in spatiul de limba germana, dar si in alte tari europene.

Cotidiene de rangul unui "Neue Zurcher Zeitung" sau "Die Welt" i-au consacrat ample editoriale, iar prestigioasa revista literara "Text ± Kritik", ce editeaza numere monografice dedicate exclusiv varfurilor literaturii germane si mondiale, i-a dedicat Caietul 155/2002. De la stabilirea ei in Germania a fost distinsa cu numeroase si importante premii germane si internationale, printre care Premiile "Ricarda Huch", 1987, "Kleist", 1994, si "Joseph Breitbach", 2003; Premiul european "Aristeion", 1995, si cel international "Impac Dublin" Literary Award, 1998, dar si Premiul orasului Berlin sau Premiul "Franz Kafka".  Din 1999, figureaza aproape in fiecare an printre numele potentialilor castigatori ai Premiul Nobel pentru literatura.
"Anihilarea intimitatii"
Inca de la debut scritoarea s-a intalnit cu cenzura comunista. Primul volum al Hertei Müller, o colectie de proza scurta in limba germana, "Niederungen" ("Tinuturi joase"), a aparut in 1982 si a fost imediat cenzurat, aparand in editia din romana incomplet. "Germana mea este o limba imprumutata si romana este tot o limba imprumutata, traiesc in limbi imprumutate", declara autoarea intr-un interviu acordat Romaniei libere, in urma cu doi ani. Iar despre supravietuirea intr-un regim comunist spunea: "Cred ca dictatura este o dimensiune care ne-a format, lipsa libertatii si un fel de raspundere pe care o ai fata de tine, sa nu te compromiti, sa ramai integru", declara Herta Müller pentru Romania libera in 2007. Tema comunismului si cea a opresiunii individului se regasesc ca leitmotive in toate cartile Hertei Müller, dar si in constiinta acesteia.
"Romania postcomunista nu a dezbracat toate mastile ororii comuniste, dintre care cea mai perfida ramane cea a delatiunii, iar cea mai crunta cea a anihilarii intimitatii", scrie Herta Müller intr-un amplu articol din luna iulie din Die Zeit. Scriitoarea rememora doua incidente recente din Romania. In primavara anului 2008, invitata fiind la New Europe College la Bucuresti, a fost interpelata pe un ton dur de un agent de la fortele de ordine, care "i-a urlat" ca fotografierea nu este permisa. si un alt episod, cand un prieten care venea sa o ia de la hotel a fost obligat sa completeze la receptie o fisa de vizitator, ii da autoarei sentimentul ca ochiul vigilent al puterii inca ii urmareste oriunde pe romani. "Serviciul secret al lui Ceausescu nu a fost dizolvat, ci doar redenumit in SRI (Ser-viciul Roman de Informatii).
Iar acesta a preluat, dupa declaratiile proprii, 40% din cadrele Securitatii. Probabil procentajul real este si mai mare. Iar ceilalti 60% astazi sunt pensionari (cu pensii triple fata de toti ceilalti) sau sunt cei care invart azi economia de piata. Exceptand diplomatia, un fost colaborator poate ocupa in Romania orice functie", transeaza Herta Müller. Aflarea adevarului si, mai ales, deconspirarea colaboratorilor regimului opresiv nu au fost o provocare pentru societatea romaneasca, spune scriitoarea, care povesteste ca solicitarea de a-si vedea dosarul de la Securitate a ramas fara raspuns.
Scriitoarea si Securitatea
Inainte de a pleca din Romania, scriitoarea a lucrat si ca traducator intr-o fabrica de tractoare si sarma de gard. A refuzat "din egoism" sa faca parte din sistem, pentru ca nu ar mai fi fost niciodata ea insasi. Ca profesor de literatura, sarea constiincioasa peste poeziile cu tenta patriotica, fidela crezului ei interior. Dosarul ei de Securitate a fost descoperit accidental: trei volume intitulate "Cristina", care a avut ca baza "Distorsiunile tendentioase a realitatilor din tara, cu predilectie in mediul rural", in cartea "Niederungen".
Astfel, Herta Müller a aflat raspunsul la una dintre cele mai chinuitoare intrebari pe care le-a avut, cum si cea mai buna prietena a ei facea parte din "sistemul de Iubire si Tradare", livrand informatii exacte despre planul locuintei si activitatile cotidiene. Securitatea se insera in cele mai intime parti ale vietii. Nu te ameninta in mod direct, nu te acuza pe fata, ci te hartuia, zdrobindu-ti pur si simplu orice zid, fie el construit din afectiuni, prietenii ori iluzii. "Cei de la Serviciul Secret intrau la noi in casa in absenta noastra fara nici o retinere. De multe ori intentionat lasau urme, plasau mucuri de tigara, tablouri de pe pereti erau puse pe pat, erau mutate scaunele. Cel mai inspaimantator episod s-a intins timp de cateva saptamani. De la o blana de vulpe, care era intinsa pe podea, a fost taiata prima data coada, apoi picioarele si la sfarsit capul si au fost puse langa burta vulpii", povesteste Müller.
In luna iulie 2008, Herta Müller a publicat o scrisoare deschisa, in Frankfurter Rundschau, in care isi exprima indignarea ca fosti colaboratori ai aparatului represiv din Romania, Andrei Corbea-Hoisie si Sorin Antohi, sunt invitati la scoala de vara ICR din Germania. In aceeasi zi in care scriitoarea publica scrisoarea, Richard Wagner scrie articolul "A invata de la turnatori", cu subtitlul "Institutul Cultural Roman adreseaza invitatii colaboratorilor Securitatii. Ar putea fi o intrunire interesanta – sau totul va fi din nou ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic?" in Der Tagesspiegel.
M.G.Andrei Plesu: "As inventa pentru ea un Premiu Nobel pentru calitate umana"
Primarul localitatii Nitchidorf din Banat, unde s-a nascut Herta Müller, s-a declarat bucuros ca romanciera a primit aceasta distinctie. "Sunt fericit de ceea a reusit o persoana din localitatea pe care o conduc. Astazi, Nitchidorf exista pe harta", a declarat pentru AFP Ioan Mascovescu. Casa natala a scriitoarei a fost nationalizata de comunisti, dar ea a mostenit un teren in zona, chiar "daca nu mai vine pe aici", a mai spus primarul. Consiliul local a anuntat ca vor sa-i confere titlul de cetatean de onoare.
Criticul Nicolae Manolescu, presedintele USR, a declarat ca a ramas mut de uimire cand a aflat numele laureatului: "Sunt fericit pentru Herta si mi se pare extraordinar pentru ca este o scriitoare valoroasa. Ma bucura foarte mult originile ei romanesti si, iata, mai exista si dreptate pe lumea asta. Este, fara doar si poate, un titlu de mandrie pentru Romania, nu putem uita ca este romanca. Evident ca exista o legatura cu Romania in opera ei".
Filosoful Andrei Plesu, rector al New Europe College,  a spus: "Pentru mine, Herta Müller si scrisul ei reprezinta o combinatie rara de farmec si rigoare. O admir pentru modul ei de a fi mereu deasupra convenientelor si modelor si aproape ca as inventa pentru ea un Premiu Nobel pentru calitate umana. In rest, ma bucur ca prin ea, o parte sumbra din istoria Romaniei intra in circuitul istoriei europene, ma bucur ca Institutul Nobel a fost sensibil la adevarurile rostite de Herta Müller care, rostite de altii, au trecut neobservate".
"Este un scriitor foarte sincer si a scris despre ceea ce s-a intamplat cu ea, iar acest lucru i-a impresionat pe cei care au decis. Acest premiu este o recunoastere internationala a opresiunii petrecute in Romania si Europa de Est", a declarat si Ion Caramitru pentru AFP. De asemenea, a fost citat si Emil Hurezeanu, jurnalist roman apropiat de scriitoare, care a declarat, tot pentru AFP, ca autoarea a fost nevoita sa paraseasca Romania, fiind hartuita de Securitate, care se presupune ca ar fi avut peste 700.000 de colaboratori. "A lucrat ca traducator intr-o fabrica modesta din Timisoara. A fost persecutata, a fost concediata incercand sa o faca sa taca. Unul din manuscrisele ei a ajuns in Germania prin intermediul unui diplomat german. Cartile ei si limba sunt inspirate de Romania. Ea are o proza foarte puternica si scrie plina de vitalitate, poetic si intr-un stil coroziv", a mai spus Hurezeanu.
Istoricul Marius Oprea, directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, spune despre laureata cu Nobel ca scrie cu obstinatie despre oroarea totalitara, cu sistemul ei de delatiuni, pentru ca "propriul ei destin o determina" si avertizeaza ca "fara asumarea istorica a vinovatiei, o sa traim in continuare in noroi". Si scriitorul german Günter Grass, laureat al premiului Nobel pentru Literatura in 1999, s-a declarat "impresionat si foarte multumit" ca Nobelul pentru Literatura in 2009 a fost decernat romancierei germane de origine romana Herta Müller", informeaza AFP. "Sunt impresionat si foarte multumit, pentru ca ea este o foarte buna romanciera", a declarat Grass, facand o marturisire: "Favoritul meu era Amos Oz, dar vreau sa subliniez ca membrii Comitetului Nobel au luat o decizie foarte buna".

» Aparitii in limba romana
» "Animalul inimii", 2006, colectia Fiction LTD, Polirom: "Am scris aceasta carte in memoria prietenilor mei romani care au fost ucisi in timpul regimului Ceausescu. Am simtit ca este datoria mea sa fac asta". (Herta Müller)
» "Este sau nu este Ion", 2005, Hors Collection, Polirom: volum de poezii in care autoarea foloseste cuvinte decupate din reviste.
» "Regele se-nclina si ucide", 2005, Colectia Ego-grafii, Polirom: cuprinde o selectie de noua texte care se constituie intr-un fragmentarium autobiografic, care se refera la perioada traita de autoare in Romania anilor '70 si '80.


Herta Müller: Comunismul este la fel de nociv ca şi naţional-socialismul, ca perioada hitleristă, ca lagărele... - ZIUA

Herta Müller, laureată a premiului Nobel pentru Literatură 2009, consideră că desemnarea sa nu are nici o legătură cu implinirea, in 2009, a 20 de ani de la căderea comunismului, ea atrăgand atenţia că numai ceea ce a scris are legătură cu regimul comunist, informează NewsIn.Una dintre primele intrebări adresate scriitoarei Herta Müller la conferinţa de presă organizată joi la Berlin, după anunţul făcut la Stockholm privind caştigarea premiului Nobel pentru Literatură, a fost dacă desemnarea sa are legătură cu marcarea, in acest an, a 20 de ani de la căderea comunismului. "Nu cred că premiul are legătură cu acest lucru, dar cred că ceea ce am scris are legătură cu regimul comunist. Am trăit 30 de ani in dictatură, am plecat din Romania in plină dictatură. La trei ani după ce am plecat din Romania, regimul a căzut. Imi pare rău că foarte mulţi oameni care au suferit nu mai trăiesc astăzi", a mărturisit scriitoarea."Regimul a distrus o ţară intreagă şi a luat toate drepturile oamenilor"
Vorbind despre perioada trăită din Romania, ea atras atenţia că "regimul a distrus o ţară intreagă şi a luat toate drepturile oamenilor".Intrebată cum a fost influenţată de experienţa trăită in Romania, scriitoarea a răspuns că a fost profund marcată. "Asta se vede in toate cărţile mele. Literatura merge intotdeauna in acele locuri in care scriitorul are sensibilităţi, iar, pentru mine, comunismul a fost acea sensibilitate. Autorul nu işi caută temele, temele il găsesc pe el. In mintea mea, comunismul nu a trecut, comunismul este la fel de nociv ca şi naţional-socialismul, ca perioada hitleristă, ca lagărele, ca dictaturile religioase, cum vedem şi astăzi in multe ţări musulmane. Acestea aduc mult suferinţă şi distrugere fiinţei umane", a declarat Herta Müller.In ceea ce priveşte caştigarea premiului Nobel, scriitoarea de orgine romana s-a arătat in continuare copleşită. "Nu imi vine să cred. Este uimitor. Nu mă aşteptam la acest lucru. Eram sigură că nu mi se va intampla tocmai mie şi incă nici măcar nu sunt in stare să vorbesc despre acest lucru. Am nevoie să realizeze ce s-a intamplat, să imi pun gandurile in ordine", a recunoscut ea."Nu imi vine să cred că este vorba despre mine. Este greu să faci faţă unui asemenea eveniment", a declarat scriitoarea. Herta Müller a mai spus, la conferinţa de presă, că era acasă cand a aflat despre caştigarea Nobelului. "Am fost ieri la Stuttgard, eram obosită, stăteam acasă. Atunci cand am aflat, mi-a venit să vorbesc tot timpul, acum imi vine mai degrabă să tac", a subliniat ea.

DILEMĂ “Scriitor german de origine română” înseamnă un pic şi scriitor român? – GÂNDUL
Este Nobelul Hertei Muller şi al României? Cum răspund Manolescu, Goma, Pleşu, CTP şi Cărtărescu - Gândul
de Marian SULTĂNOIU

Herta Müller, scriitoare germană de origine română, a obţinut, ieri, Nobelul pentru literatură pe anul 2009. Pentru "concentraţia poeziei şi francheţea prozei" cu care a repovestit "viaţa deposedaţilor" din România comunistă. Dar poate fi considerat acesta un premiu şi pentru România?
Paul Goma, unul dintre scriitorii exilaţi de comunism, spune că premiul Hertei Müller nu are nicio legătură cu România. "Cum să însemne premiul Hertei Müller ceva pentru România? Ea nu a spus că este scriitoare română, ci bănăţeană. Mai mult, ea nu a fost în exil, ci în recuperare", a afirmat Goma, citat de NewsIn.
În opinia lui Mircea Cărtărescu, "acest premiu suprem aparţine puţin şi literaturii române". "Sunt absolut fericit pentru premiul acordat azi Hertei Müller. Premiul este în primul rând al ei, dar nu se poate să nu ne gândim ce lumină va arunca el asupra literaturii române. E un eveniment fericit, care-ar trebui să ne facă foarte mândri de compatrioata noastră", a fost de părere Cărtărescu, citat de Mediafax.

 Cristian Tudor Popescu consideră că premiul obţinut de Herta Müller este, în cea mai mare măsură, acordat spaţiului spiritual şi cultural german, având, în acelaşi timp, şi o însemnată componentă politică. "Este bine că a luat acest premiu şi este bine că putem scrie pe ecranele televizoarelor «Herta Müller, scriitoare născută în România», dar, totuşi, nu pot să nu mă gândesc că nu au luat premiul Nobel Petru Dumitriu, Marin Preda, Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, ca să nu mai vorbesc de Tudor Arghezi. "Doamna Herta Müller, o persoană absolut onorabilă, este o scriitoare de expresie germană, şi nu de expresie literară românească. Dacă nu pleca în 1987 din România, nu ar fi luat acest premiu. Contribuţia României la opera Hertei Müller este viaţa trăită de dânsa sub Ceauşescu în anii '70-'80. Se poate spune că principalul contributor la premiul Hertei Müller este Nicolae Ceauşescu. Am văzut conferinţa de presă a proaspetei laureate Nobel: a vorbit tot timpul de dictatură, nu de literatură. Parcă era Nelson Mandela. Poate că era mai nimerit premiul Nobel pentru Pace".

Nicolae Manolescu: "Mă bucur pentru literatura română"

Criticul literar Nicolae Manolescu susţine că premiul este, fără îndoială, onorant şi pentru România, opera pentru care scriitoarea a primit distincţia arătând că nu pot fi ignorate rădăcinile sale româneşti. "Mi se pare extraordinar şi sunt fericit pentru Herta şi pentru literatura română de acest oarecum neaşteptat premiu, pentru că atunci când vezi lista de candidaţi, unde se regăsesc scriitori precum Amos Oz sau Philip Roth, parcă nu îţi vine să crezi că cineva se va uita la o scriitoare încă tânără din Germania, care vine din România şi care abordează o problematică de interes atât pentru cele două ţări, cât şi pentru Europa", a spus, la Mediafax, Manolescu.
Horia Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român - organism care consideră că acordarea Premiului Nobel pentru literatură 2009 scriitoarei Herta Müller are "o semnificaţie specială pentru România" - spune că oferirea Nobelului unei scriitoare de limbă germană născute în România este un semn că membrii Comitetului au dorit să marcheze 20 de ani de la prăbuşirea comunismului în Europa de Est. "Nu este o scriitură obiectivă despre un regim totalitar, ci este problematizată trauma pe care a produs-o regimul comunist la nivelul omului simplu", a spus, citat de NewsIn, H.R. Patapievici.
Scriitorul Nicolae Breban o consideră pe Herta Müller scriitor german, ea fiind cunoscută mai ales în Germania, iar criticul Eugen Negrici este de părere că premiul decernat scriitoarei este unul "surprinzător şi onorant pentru literatura română, care a avut-o pe Herta Müller în rândurile ei ceva vreme".

Filosoful Andrei Pleşu spune că o admiră pe scriitoare pentru modul ei de a fi mereu deasupra convenienţelor şi modelor şi aproape că ar inventa pentru ea un premiu Nobel pentru calitate umană. "În rest, mă bucur că, prin ea, o parte sumbră din istoria României intră în circuitul istoriei europene", a afirmat Pleşu, potrivit NewsIn.
Scriitorul Florin Iaru consideră că premiul este al scriitoarei personal, indiferent cărei culturi ori ţări aparţine. "Ne putem bucura, putem fi mândri, dar premiul este al ei şi îi aparţine în exclusivitate...", ne-a declarat Iaru. Mircea Mihăieş a fost de părere, după premierea scriitoarei Herta Müller, că "plutea în aer ca un român să câştige prestigioasa distincţie", speranţa lui fiind aceea că, impulsionate de această recunoaştere, cărţile premiantei vor fi traduse integral în română.

INFO PLUS În Suedia, activitatea librăriilor, dată peste cap. Herta Muller, un autor aproape necunoscut

Presa suedeză a scris ieri, potrivit NewsIn, că acordarea premiului Nobel pentru literatură, scriitoarei Herta Muller a dat activitatea librarilor peste cap. Ei au retras de pe rafturi operele altor favoriţi la premiu, şi le-au expus la vedere pe cele ale scriitoarei câştigătoare, împodobite cu panglică roşie şi cu "Nobelpriset".
Unii dintre critici susţin că în spatele acestui premiu stă faptul că Nobelul are un fundal politic, iar instituţia a dorit ca anul acesta, la aniversarea căderii zidului Berlinului, lumea să conştientizeze ororile dictaturii comuniste.
În context, un sondaj propus pe site-ul spaniol abc.es arată faptul că 75% dintre repondenţi nu au auzit niciodată de numele Hertei Muller, 25% spun că le sună cunoscut numele, niciun vot nefiind înregistrat lacategoria "îi cunosc opera".
Şi cotidianele americane se întreabau cine a auzit de Herta Muller, făcând apoi o prezentare succintă a vieţii şi operei sale.
Scriitoarea a declarat ieri, în cadrul unei conferinţe de presă organizată la Berlin, că încă nu-i vine să creadă ce i s-a întâmplat. "E uimitor. Nu am aşteptat acest lucru şi eram sigură că nu mi se va întâmpla tocmai mie.
Nu sunt încă în stare să vorbesc despre asta. Mai am nevoie de timp să realizez, să-mi pun gândurile în ordine. Este greu să faci faţă unui asemenea eveniment." În opinia sa, premiul obţinut nu are legătură cu marcarea evenimentului căderii Zidului Berlinului, ci, în general, cu regimul comunist. "Am trăit 30 de ani în dictatură şi am plecat din România în dictatură", a precizat autoarea.
INFO PLUS Români cu Nobel: George Emil Palade şi Elie Wiesel au luat premiul ca americani
În istoria premiului Nobel au mai fost doi câştigători de origine română.
• George Emil Palade, medic şi om de ştiinţă american, născut în România, specialist în biologia celulară. A primit premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în anul 1974. El a împărţit acest premiu cu Albert Claude şi Christian de Duve.
• Elie Wiesel, scriitor evreu american originar din Sighetu Marmaţiei, supravieţuitor al Holocaustului. A primit Nobelul pentru Pace în 1986.
Un alt mare savant român, Nicolae Paulescu, a fost foarte aproape de obţinerea unui Nobel care i s-ar fi cuvenit de drept. Premiaţi au fost doi candieni - Fr. Grant Banting şi Ch. Herbert Best -, care au primit, în 1923, distincţia pentru medicină şi Fiziologie, pentru descoperirea insulinei. Studiile lor fuseseră însă precedate de cele ale cercetătorului român. În 1969, meritele lui Paulescu au fost recunoscute de Fundaţia Nobel, din păcate fără o altă "reparaţie" cuvenită.

INFO PLUS Lista laureaţilor premiului Nobel pentru literatură din ultimii 10 ani:
*2009: Herta Müller (Germania)
*2008: Jean-Marie Gustave Le Clezio (Franţa)
*2007: Doris Lessing (Marea Britanie)
*2006: Orhan Pamuk (Turcia)
*2005: Harold Pinter (Marea Britanie)
*2004: Elfriede Jelinek (Austria)
*2003: J. M. Coetzee (Africa de Sud)
*2002: Imre Kertesz (Ungaria)
*2001: V.S. Naipaul (Marea Britanie)
*2000: Gao Xingjian (Franţa)

Ceauşescu a vândut un Nobel
Autori Nicoleta Zaharia ,  Cezar Paul-Bădescu ,  Andra Matzal

În 1987, statul german plătea statului român 8.000 de mărci ca s-o lase pe Herta Müller să emigreze. Opera scriitoarei, răsplătită cu Premiul Nobel pentru Literatură, descrie propria existenţă din România ceauşistă.
„Încă tot nu-mi vine să cred ce mi s-a întâmplat. E uimitor! Nu m-am aşteptat la acest premiu. Eram sigură că nu mi se va întâmpla tocmai mie. Încă nu sunt în stare să vorbesc despre acest lucru. Cred că mai am nevoie de timp să îmi pun gândurile în ordine“, a declarat Herta Müller, aseară, la conferinţa de presă susţinută la Berlin.
Scriitoarea a continuat: „Cărţile mele au vorbit întotdeauna despre comunism. Cum de a fost posibil ca un asemenea regim să dureze atât, să distrugă o ţară întreagă? 30 de ani am trăit în dictatură. La trei ani după ce am plecat din România, a căzut comunismul“.
Ieri s-a anunţat că i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură, care-i va fi înmânat la 10 decembrie, la Stockholm.
Militantă pentru libertatea de exprimare
Herta Müller s-a născut la 17 iulie 1953, la Niţchidorf, lângă Timişoara, într-o familie de şvabi. A studiat limba germană şi literatura română la Universitatea din Timişoara, între anii 1973-1976. A fost perioada când a intrat în rândul tinerilor autori de limbă germană, „Aktionsgruppe Banat”, care s-au opus vehement lui Ceauşescu şi au militat pentru libertatea de exprimare.
În 1976, după terminarea studiilor, Müller s-a angajat ca traducător la o fabrică de maşini. În 1979, a fost concediată cu scandal, pentru că a refuzat să coopereze cu Securitatea. Într-o vreme şi-a câştigat existenţa predând la o grădiniţă, iar în particular oferea lecţii de germană. În tot acest timp a fost hărţuită încontinuu de Securitate.
Din cauza presiunilor, scriitoarea a emigrat în Germania în 1987 împreună cu soţul său, romancierul Richard Wagner. Pentru ea, statul român a primit de la statul german 8.000 de mărci vest-germane (aproximativ 5.700 de euro).
„Era înţelegere oficială între şefii celor două state. Banii nu veneau pe căi normale. Erau aduşi de rude ale celor care aveau nevoie de paşaport. Sumele erau între 7.500 şi 8.000 de euro de persoană, dacă nu era absolvent al unei facultăţi costisitoare pentru stat, cum este medicina, de exemplu. Pentru Herta Müller suma a fost de 8.000 de euro”, a povestit Radu Tinu, fost colonel de Securitate care a făcut parte din structura de conducere a Securităţii din Timiş.
În luna iulie a acestui an, Herta Müller a dezvăluit pentru săptămânalul german „Die Zeit“ calvarul prin care a trecut cât timp a stat în România, cu oamenii Securităţii mereu pe urmele ei. A povestit că şi-a putut consulta, într-un sfârşit, dosarul de 914 pagini, cu numărul 4.615, sub numele conspirativ „Cristina“. Primele pagini ale dosarului ar fi fost redactate încă din anul 1983. Ea a mărturisit că, pentru a o defăima, a fost răspândit zvonul că ar fi fost agentă a Securităţii.
Trădată de cea mai bună prietenă
Abia după ce a făcut rost de dosar, Herta Müller a aflat că până şi cea mai bună prietenă a ei a trădat-o. „Jenny avea cancer – a murit demult. A povestit că a primit sarcina de a cerceta locuinţa şi activităţile noastre cotidiene. Când ne trezim şi când mergem la culcare, unde mergem la cumpărături şi ce cumpărăm. Planul locuinţei noastre şi activităţile cotidiene le-a livrat cu lux de amănunte“, a povestit autoarea.
În urmă cu trei ani, când şi-a lansat cartea în Timişoara, Herta Müller s-a întâlnit şi cu foştii colegi din Timişoara. „Am fost cu ea la cimitir la o fostă prietenă, croitoreasă, şi i-a pus o ţigară pe cruce. A zis:  «A fost cea mai bună prietenă a mea. Cu toate astea, m-a turnat în draci la Securitate»”, a povestit scriitorul timişorean Daniel Vighi.
În prezent, Herta Müller trăieşte la Berlin, iar din 1995 este membră a Academiei Germane pentru Limbă şi Poezie din Darmstadt. Guvernul german a propus-o de trei ori, încă din 1999, pentru premiul Nobel pentru Literatură. În 2007, când a fost întrebată ce semnifică acest premiu pentru ea, scriitoarea a răspuns că „singurul atu este suma mare de bani, nicidecum recunoaşterea literară“.  ; Lavinia Bălulescu, Constantin Gârbea, Mălin Bot
Herta Müller: „Securitatea mi-a făcut viaţa amară mult timp“
Cezar Paul-Bădescu: Aţi avut mult de-a face cu Securitatea, înainte să plecaţi din România şi, de altfel, acest subiect este recurent în cărţile dvs. Ce a însemnat Securitatea pentru dvs.?
Herta Müller: Securitatea nu numai că mi-a influenţat viaţa, dar aproape pot spune că mi-a făcut viaţa amară pentru o bună perioadă de timp. În ultimii ani cât am stat în România, acest organism mi-a însoţit existenţa ceas de ceas - pe stradă, la serviciu sau în viaţa particulară. Uneori veneau chiar în locuinţa mea, când nu eram acasă, şi, dacă aveau chef, lăsau semne ale trecerii lor pe-acolo. Şi „convieţuirea“ cu Securitatea a continuat şi după ce am plecat din ţară, pentru că am primit mult timp aici, în Germania, ameninţări din partea ei.
Cum reacţionaţi la presiunile lor? Reuşeau să vă intimideze?
Când am fost dată afară din fabrică, în România, m-am dus la partid şi la sindicat să-mi cer drepturile. Ştiam că nu sunt instituţii serioase, care să apere drepturile individului, dar m-am făcut că nu ştiu asta şi am vrut să-i provoc. Eu plăteam cotizaţia la sindicat şi ar fi fost normal să fiu ajutată de el dacă am fost dată afară dintr-o întreprindere.
Numai că normalitatea în România acelei vremi era cu semn schimbat. Un lucru normal era perceput ca o provocare, pentru că nimeni nu mai era obişnuit cu normalitatea. Bineînţeles că toţi m-au dat afară, cu scandal. Dar, dacă tot mă cicăleau, am vrut să-i cicălesc şi eu. Când am fost la interogatoriu, securistul care s-a „ocupat“ de mine îmi zicea că eu tot sunt „naţionalitate conlocuitoare“ şi, dacă nu îmi place în România şi de poporul român, să mă duc la capitaliştii şi la naziştii mei. Atunci eu i-am spus: „Bine, eu sunt «conlocuitoare», dar dvs. sunteţi român.
Nu vă doare să vedeţi ce se întâmplă în jurul dvs., câtă nenorocire şi suferinţă există în România? Cât timp va mai sluji Securitatea un regim criminal?“. Omul a rămas la început fără grai, apoi a început să urle că eu trebuie să fiu nebună dacă spun lucrurile acelea.
În România există voci care spun că mai bine să-i lăsăm în pace pe foştii securişti, că sunt oameni bătrâni...
Da, săracii!... Şi noi îmbătrânim, nu numai cei care au lucrat pentru Securitate. De câte ori am fost anchetată, îmi tratam disperarea cu gândul că şi securistul din faţa mea o să moară la un moment dat; încercam deci să-l aduc la acelaşi nivel cu mine. Fireşte că sunt bătrâni, dar acum să-i compătimesc pentru asta? Nimeni n-o să-i ancheteze pentru ce au făcut, cum ar fi procedat ei, dar e necesar să se ştie adevărul. (interviu acordat revistei „Dilema veche“, în 2005)

Drama comunismului din România, povestită în cărţi
 Debutul Hertei Müller s-a produs în 1982, când a publicat un volum de proză scurtă  intitulat „Niederungen“ („Ţinuturi joase“), cenzurat în România şi apărut ulterior, în variantă completă, în Germania. Mai toate cărţile sale merg pe urmele propriei biografii, focusul căzând asupra consecinţelor confruntării sale cu regimul comunist şi cu tentaculele prea lungi şi insidioase ale Securităţii.
În anii următori a publicat constant, revizitând efectele opresiunii politice asupra propriei vieţi şi, indirect, asupra individului. Au urmat, printre altele, „Drückender Tango“ („Tangoul opresiv“, 1984), , „Barfüßiger Februar“ („Februarie desculţ“, 1987), „Wie Wahrnehmung sich erfindet“ („Cum percepţia se inventează pe sine“, 1990), „Reisende auf einem Bein“ („Călătorind într-un picior“, 1992).
În 2000, Herta Müller publică volumul de poezii „Im Haarknoten wohnt eine Dame“ („În coc locuieşte o damă“). 2003 este anul apariţiei uneia dintre cele mai cunoscute şi de impact cărţi ale sale, respectiv gruparea de eseuri reunite sub titlul „Regele se-nchină şi ucide“, tradusă în limba română doi ani mai târziu.
Volumul „Die blassen Herren mit den Mokkatassen“ („Palizii domni cu ceştile lor de espresso“) a fost publicat  în 2005, ultimul său roman fiind „Atemschaukel“ (2009), romanul nominalizat la Premiul Deutscher Buchpreis care tratează problema deportării membrilor minorităţii germane în Uniunea Sovietică după cel de-al Doilea Război Mondial.
Cărţile Hertei Müller au fost traduse în numeroase limbi, de la franceză şi engleză până la daneză, finlandeză, islandeză, croată, portugheză, maghiară sau spaniolă. De altfel, câteva dintre volumele sale au avut parte de ediţii în chineză, japoneză şi turcă. 
Germani premiaţi cu Nobelul literar
-Herta Müller a adus Germaniei cel de-al zecelea Premiu Nobel pentru Literatură, la 107 ani după prima distincţie primită de această ţară, care era şi al doilea Premiu de la înfiinţarea Fundaţiei Nobel.
-Theodor Mommsen (1902)
-Rudolf Eucken (1908)
-Paul Heyse (1910)
-Gehart Hauptmann (1912)
-Thomas Mann (1929)
-Hermann Hesse (1946)
-Nelly Sachs (1966)
-Heinrich Böll (1972)
-Günter Grass, laureat acum exact 10 ani, în 1999
-Herta Müller (2009)
Scriitoarea este a doua femeie laureată cu Nobel din Germania după Nelly Sachs (1966), iar anul acesta se împlinesc 100 de ani de la primul Nobel primit de o femeie: Selma Lagerlöf.
Premiaţi cu Nobel originari din România
-Dr. George E. Palade primeşte în 1974 Premiul Nobel pentru Medicină, împreună cu Albert Claude şi Christian de Duve, pentru „descoperiri privind organizarea funcţională a celulei, ce au un rol esenţial în dezvoltarea Biologiei Celulare moderne“. În 1975 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
-Profesorul Elie (Eliezer) Wiesel, născut în 1928 la Sighetu Marmaţiei, scriitor şi ziarist, supravieţuitor al Holocaustului, a fost distins, în 1986, cu Premiul Nobel pentru Pace. Comitetul Norvegian al acestui  premiu l-a numit „un mesager al omeniei“. 
-Scriitoarea Herta Müller, câştigătoarea din acest an a Premiului Nobel pentru Literatură.
Cărţile Hertei Müller în limba română
-„Încă de pe atunci vulpea era vânătorul“, roman, Editura Univers, 1997 (ecranizat de Stere Gulea în filmul „Vulpe vânător”).
-„Regele se-nchină şi ucide“, eseuri, Editura Polirom, 2005.
-„Este sau nu este Ion“, volum de poeme cu tăieturi din ziare, Editura Polirom, 2005 (singura carte pe care Herta Müller a scris-o în limba română)
-„În coc locuieşte o damă“, versuri, Editura Vinea, 2006.
-„Animalul inimii“, roman, Editura Polirom, 2006.
Editura cu care scriitoarea are în prezent contract este Polirom, care va publica, de acum, cărţile ei în Colecţia „Biblioteca Polirom“

Un nume răsunător: Herta Müller. Un Nobel pentru o durere de atunci - COTIDIANUL
Raluca Ion

Scriitoarea germană de origine română Herta Müller a câştigat joi Premiul Nobel pentru Literatură, lăsând în urmă scriitori uriaşi precum Amos Oz şi Philip Roth. La o jumătate de oră de la înnobelare, cărţile Hertei Muller începuseră să dispară din librăriile româneşti, iar intelectualii au omagiat-o ca pe cea care a adus, în sfârşit, mult visatul Nobel pentru literatură României. Autoarea, în schimb, care a plecat în Germania în 1987 spunea cu francheţe în urmă cu un an că dacă ar fi fost să rămână să trăiască în România ar fi înnebunit.
Herta Muller a primit Premiul Nobel "pentru onestitatea prozei in care descrie un peisaj al dezradacinarii"
Scriitoarea germană Herta Müller a câştigat joi Premiul Nobel pentru Literatură pe 2009, pentru onestitatea prozei în care descrie un peisaj al dezrădăcinării au anunţat agenţiile străine de ştiri, citând Comitetul Nobel. Herta Müller se afla la a treia nominalizare din partea guvernului german, dar nu aştepta premiul cu sufletul la gură, după cum spunea în urmă cu un an în Cotidianul: “E şi ăsta un premiu, nu te face mai bun sau mai rău. Dacă eşti pe o listă, eşti pe o listă lângă sute de scriitori din toată lumea. Nu aş vrea să ajung să stau să aştept aşa ceva.
 Aş fi foarte săracă. Cred că Günter Grass a aşteptat zeci de ani să primească Premiul Nobel. Sunt scriitori care au povestit că au aşteptat zeci de ani un telefon de la Academie şi au fost nenorociţi pentru că nu l-au primit”. Tocmai Günter Grass, laureat al Nobelului pentru Literatură în 1999, a fost printre primii care au felicitat-o public pentru premiu: "Sunt impresionat şi foarte mulţumit, pentru că ea este o foarte bună romancieră. Trebuie să mărturisesc că favoritul meu era Amos Oz, dar vreau să subliniez să membrii Comitetului Nobel au luat o decizie foarte bună", a spus Grass, citat de AFP.
 Preşedintele Academiei Suedeze, Peter Englund, care a sunat la ea acasă să-i dea vestea, a spus că scriitoarea a fost copleşită. "Când am sunat să anunţăm, ne-a răspuns soţul ei, care i-a înmânat telefonul. Herta Müller a fost total copleşită şi a început să râdă într-un mod cu totul minunat. I-au lipsit cu totul cuvintele. Dar ea a promis că până la decernarea premiului, la 10 decembrie, îşi va recăpăta graiul", a povestit Englund. "Sunt foarte surprinsă şi încă nu pot să cred, mai multe nu pot să zic pe moment", a declarat însăşi Herta Müller pentru “Bild”.
 Criticul literar Nicolae Manolescu e entuziasmat că Herta Muller a primit premiul Nobel: “Doamne sfinte! Şi ce companie a avut, Philip Roth, Amos Oz, mi se pare extraordinar. Şi juriul s-a orientat foarte bine, pentru că ea nu e doar o bună prozatoare, ci şi o publicistă extraordinară, un om de atitudine, dintr-o bucată, care nu negociază valorile. Nu-şi neagă rădăcinile, opera ei este nu preocupată, ci obsedată de România”. Ioana Gruenwald, directorul Centrului de Carte Germană, crede că ultima carte a Hertei Müller a cântărit greu în decizia Academiei Suedeze. “«Atteschaukel» a fost începută împreună cu poetul Oskar Pastior, care între timp a murit, iar Herta a scris singură cartea. A avut nişte recenzii senzaţionale în Germania şi se află pe lista scurtă a Premiului Naţional al cărţii, cel mai prestigios premiu de carte din Germania.” Atât reprezentanţii Editurii Polirom, cât şi ai Editurii Humanitas spun că se află acum în negocieri cu Hanser, editura germană la care publică Herta Müller, pentru cumpărarea drepturilor de autor pe ultima ei carte.
 Născută la Niţchidorf, în Banat, în 1953, Herta Müller s-a alăturat în anii ’70 grupului Aktionsgruppe Banat, un cerc de tineri autori de limbă germană care se opuneau dictaturii şi cereau libertate de exprimare. A fost persecutată de Securitate şi trimisă să muncească în fabrică pentru că n-a vrut cu nici un chip să devină informator, hărţuită permanent şi cenzurată chiar de la prima carte, “Ţinuturile joase” (1982). În 1987 a emigrat cu soţul ei în Germania. “Fiecare carte a acestei scriitoare germane născute în Banatul românesc, indiferent de genul abordat, poartă amprenta terorii secrete care nu poate fi ştearsă din memoria ei. În cărţile Hertei Müller, Securitatea nu este doar o instituţie represivă, ea îmbracă toate aspectele răului uman: de la umilinţă şi hărţuire până la frică, tortură şi moarte”, scria Nora Iuga, traducătoarea Hertei Müller. Nici astăzi, autoarea de origine română nu se simte în România ca acasă: “Dosarele sunt închise. Se arată numai selectiv. Oamenii din fostul sistem au tărăganat lucrurile ştiind că timpul lucrează pentru ei. Trebuie să spun că şi populaţia e de vină. CNSAS-ul n-a avut rolul pe care ar fi trebuit să-l aibă pentru că oamenii nu s-au interesat. Ce-au făcut intelectualii? Ce-a făcut Uniunea Scriitorilor? Ce-au făcut universitarii, medicii, popii, biserica?”

Premiul Nobel pentru scriitoarea alungată de Nicolae Ceauşescu - EVENIMENTUL ZILEI
Florentina Ciuverca. Traian Danciu

 De 22 ani, Herta Müller trăieşte în Germania şi scrie despre trecutul ei România.
Primul scriitor de origine română premiat vreodată cu Nobelul literar a fugit din România acum 22 de ani. La 12 ani după, Germania o propunea oficial la Nobel, iar România începea să audă numele ei. Herta Müller s-a întors în trecutul ei cu aproape fiecare carte premiată în Occident.
Dezrădăcinarea, interogatoriile la Securitate, cenzura, aberaţiile totalitarismului i-au bântuit existenţa şi opera. Iar distincţia i-a fost acordată pentru felul în care „cu concentraţia poeziei şi francheţea prozei, descrie viaţa celor dezrădăcinaţi”, se arată în argumentul Comitetului Nobel.
„Premiul Nobel acordat Hertei Müller la două decenii de la căderea Zidului Ruşinii şi de la revoluţiile din 1989 este un tribut adus intelectualilor critici, celor care, sperând împotriva speranţei (spre a relua cuvintele lui Walter Benjamin) au făcut posibila năruirea comunismului.  Este proba ca, în lupta dintre tiranie şi spirit, spiritul învinge”, remarcă politologul Vladimir Tismăneanu.
În decembrie, scriitoarea de origine română va primit râvnita distincţie şi un cec în valoarea de 1,02 milioane de euro.
„Încă nu îmi vine să cred”
La aflarea veştii, Herta Müller a râs, apoi a plâns. „Sunt surprinsă şi încă nu îmi vine să cred, mai multe nu pot spune în momentul acesta”, a declarat telefonic autoarea, citată de reprezentanţii editurii Hanser, care-i publică volumele.
Ulterior, la conferinţa de presă organizată ad-hoc ieri, la Berlin, în faţa a aproximativ 80 de jurnalişti, Müller a mărturisit emoţionată: „Nu mă aşteptam să primesc premiul, eram sigură că nu îl voi primi. Premiul acesta nu este pentru mine, ci pentru cărţile mele. Scrisul meu a avut mereu de a face cu faptul că m-am întrebat cum a fost posibil ca doar o mână de oameni să poată controla o ţară întreagă. De unde îşi iau ei acest drept? În Germania mă simt liberă. Eu cunosc diferenţa, ştiu ce înseamna ca în fiecare dimineaţă să te temi că seara nu mai exişti“.
Glumind despre faptul că va trebui să se obişnuiască cu celebritatea, scriitoarea a făcut o promisiune: „Premiul Nobel nu mă va schimba. Eu sunt omul care sunt. Nu o să devin un om nici mai bun, nici mai rău“.
Admiratorii au aşteptat-o cu flori
Întreaga Germanie, ţara în care autoarea trăieşte, este în stare de euforie şi vorbeşte despre o „senzaţie”. Admiratori cu flori în mână şi jurnalişti o aşteptau aseară în faţa casei sale din Berlin, în timp ce tiraje întregi din cărţile sale se epuizau în librării.
„Când am sunat-o, Herta Müller a fost superfericită”, a spus Peter Englund, secretarul permanent al Academiei Suedeze. „Ea este un refugiat din propria ţară. Trecutul este pentru ea mereu în viaţă. Citind cărţile ei m-am cutremurat. Scrie absolut sincer, cu o intensitate incredibilă. Dar scrie şi ca cineva care face parte dintr-o minoritate şi care nu ţine cont de sine însăşi”, a mai precizat Englund.
Cu o zi înainte de anunţarea câştigătorului, Herta Müller - acum a 12-a femeie laureată cu Nobelul literar din istorie şi cel de-al 13-lea scriitor german  - se afla pe primele locuri în preferinţele pariorilor. Speculaţiile însă se concentrau mai degrabă pe Philip Roth sau Amos Oz.
„E ceva colosal să fii preferată unor giganţi ca Philip Roth, Mario Vargas Llosa sau Amos Oz. Premiul răsplăteşte o operă de câteva decenii, şi o conştiinţă, pentru că Herta Müller nu e doar un scriitor foarte important, ci şi un intelectual critic implicat în toate bătăliile ideologice importante ale secolului, şi împotriva extremei drepte şi a extremei stângi”, spune Mircea Mihăieş.
Despre dezrădăcinare
Tot ieri s-a declanşat şi o polemică legată de rolul şi locul României în această ecuaţie. Unele voci susţin că premiul aparţine exclusiv literature germane, însă cei mai mulţi intelectuali români şi străini leagă opera ei de obsedanta relaţie a Hertei Müller cu ţara din care a plecat.
„Sunt fericit nu numai pentru Herta, ci şi pentru noi, pentru că, deşi a scris în limba germană şi e stabilită de mulţi ani acolo, a crescut şi a trăit în România. În argumentaţia Academiei e pomenit cuvântul „dezrădăcinare”, pentru că există o foarte mare legătură între opera ei şi rădăcinile ei. I-am citit multe dintre articolele publicate în Germania şi în aproape toate Herta Müller e obsedată de România. Din păcate, România nu i-a răspuns cu aceeaşi monedă”, e de părere Nicolae Manolescu.
„Românca de serviciu”
„În Germania e o celebritate, e invitată foarte des să ia cuvântul la emisiuni şi dezbateri, doar în România unii au senzaţia că a apărut din neant. În Germania e văzută ca «românca de serviciu», pentru că de fiecare dată când se vorbeşte despre România, e prezentă”, subliniază Mihăieş, amintind şi de faptul că i-a ajutat pe mulţi dintre scriitorii români, inclusiv pe Mircea Cărtărescu, recomandându-i pentru burse şi promovându-i.  Acesta din urmă, citat de Mediafax, consideră că „Herta e româncă în aceeaşi măsură în care e nemţoaică, la fel ca toţi scriitorii germani proveniţi din România. Ea are România în sânge, chiar dacă, la fel ca în cazul multora dintre noi, are un complex dragoste-ură faţă de ţara de origine”.
Directorul Operei din Viena, românul Ioan Holender, care se află tocmai în Timişoara, locul de unde Müller a emigrat în 1987, a făcut un comentariu acid pentru presa austriacă: „Aici se bucură cu toţii cu ea şi eu sunt foarte bucuros pentru acest oraş. Dar Timişoara nu este în România, iar în Bucureşti nu cred că va bucura pe nimeni”.
La rândul ei, agenţia de presă germană Deutsche Presse Agentur îl citează pe Andrei Pleşu: „Ceea ce admir la Herta Müller este amestecul perfect între talent, responsabilitate umană şi politică”.
A refuzat să colaboreze cu Securitatea
În 1987, la cinci ani după ce regimul comunist îi cenzurase cartea de debut „Ţinuturile Joase” şi la trei ani după ce reuşise s-o publice integral în Germania, Herta Müller în Germania împreună cu soţul ei, Richard Wagner.
Acelaşi alături de care se angajase într-o bătălie pierdută pentru libertatea de exprimare în Aktionsgruppe Banat, un cerc de tineri autori de limbă germană. Securitatea a stat cu ochii pe ea în timpul studiilor la Universitatea din Timişoara (1973 - 1976), apoi la primul său loc de muncă – traducător la o fabrică de maşini.
Pentru că a refuzat să devină colaborator al Securităţii, a fost concediată imediat şi a intrat în vizorul permanent al organelor de represiune.
„Regele se înclină şi ucide”
„Era un cinism că la interogatorii securistul îmi amintea că mănânc pâine românească. Căci familia mea posedase cândva multe câmpuri, iar bunicul, un negustor de cereale, fusese desproprietărit chiar de statul în numele căruia securistul mă interoga acum. Aşadar mâncam pâine românească fiindcă familia mea fusese jefuită prin decret de stat şi transformată în conlocuitoare pentru a deveni o jucărie a ospitalităţii româneşti”, povestea scriitoarea în cartea autobiografică „Regele se-nclină şi ucide” (Polirom).
Müller s-a născut pe 17 august 1956 în comunitatea germană din satul bănăţean Niţchidorf. Tatăl ei fusese soldat în trupele Waffen-SS, în timpul celui de-al doilea război mondial, iar bunicul şi mama sa au trecut prin lagăre de muncă. În volumul „Atemschaukel” (2009) – despre care presa germană scrie că a contribuit în mod decisiv la decizia Comitetului Nobel - autoarea descrie câteva dintre episoadele exilului românilor de naţionalitate germană în URSS.
„Nu înţeleg ce vor de la mine”
La una dintre vizitele sale anterioare în România, Herta Müller a declarat că se simte urmărită. Motiv pentru care a cerut mutarea din hotelul în care se afla într-o cameră a Colegiului Noua Europă.
„Persoana cu care aveam întâlnire în antreul hotelului mi-a spus că trebuie să scăpăm de «coadă», adică de doi indivizi care-l urmăreau de ceva vreme şi se prefăceau că beau o cafea în bufetul din hol. Mai mult, cei de la hotel i-au cerut să se înregistreze ca «vizitator», deşi nu intenţiona să urce în cameră. Ca urmare, Andrei Pleşu m-a sfătuit să părăsesc hotelul şi să rămân într-o cameră din sediul NEC. La precedentele veniri în ţară, aproape în fiecare an, nu am avut incidente, dar acum problemele au reînceput şi nu înţeleg ce vor de la mine. Lucrurile îmi reamintesc de persecuţiile Securităţii, din anii ’80. Consider că, într-o ţară liberă, SRI-ul nu are ce căuta în hoteluri sau alte instituţii, care ţin de viaţa privată”, declara atunci scriitoarea, într-un interviu acordat EVZ.
„Relaţia ei tensionată nu e cu România, ci unele instituţii ale statului, iar eu am discutat cu ea foarte des subiectul acesta. Are o revoltă constantă în ce-i priveşte pe unii conducători de instituţii, care au supravieţuit din regimul trecut şi o duc foarte bine astăzi, ceea ce e extrem de frustrant”, explică Mircea Mihăieş.
Scriitoarea a vizitat recent România, ca invitată a Festivalului Internaţional de Poezie „Oskar Pastior” din Sibiu, desfăşurat între 1 şi 3 octombrie.
Fragment din „Regele se-nclină şi ucide”
„În România, întreaga ideologie a regimului se focaliza în cultul persoanei lui Ceauşescu. Folosindu-se de aceeaşi metodă prin care, pe când eram copil, preotul din sat căuta să-mi încuibeze în creier frica de Dumnezeu, activiştii de partid îşi propagau şi ei religia lor socialistă: orişice-ai face, nu uita că Dumnezeu te vede, e nesfârşit şi ubicuu. Portretul dictatorului, etalat de zeci de mii de ori în toată ţara, îşi întărea efectul prin ascultarea bolborosirii continue a glasului său. Transmiterea ore în şir prin radio şi televiziune a discursurilor sale urmărea ca acest glas să stăruie în aer, zi de zi, ca o instanţă de control. Glasul le era cunoscut tuturor celor din ţară la fel ca şi foşnetul vântului ori al ploii ce cade”
Scriitoarea de origine romana a fost recompensata pentru modul in care a descris "universul celor dezradacinati"

Reacţii în Germania: „Prin această distincţie, este onorată şi literatura română”  - EVENIMENTUL ZILEI
Traian Danciu

 Anunţul Academiei Suedeze cu privire la câştigătorul din acest an al Premiului Nobel pentru Literatură, scriitoarea Herta Müller, a surprins întru totul presa germană.
Surpriza nu a fost cauzată doar de faptul că toţi oamenii de specialitate, pariau că premiul va fi decernat departe de continentul european, iar nemţii se aşteptau cu atât mai puţin la un scriitor de limbă germană, după ce în ultimii zece ani acesta i-a revenit germanului Günter Grass, în 1999, iar în urmă cu cinci ani autoarei austriece Elfriede Jelinek. 
Iar pe lângă aceste două aspecte trebuie menţionat, aşa cum o face şi o parte a presei germane, faptul că Müller este pentru mulţi o necunoscută.
„Herta Müller, deşi este deţinătoarea a nenumărate premii naţionale şi internaţionale, a rămas în Germania o necunoscută”, scrie „Spiegel.online”.
„Prin distingerea scriitoarei născute în România, este onorată şi literatura română”, a declarat purtătoarea de cuvânt a editurii Hanser, cea care îi publică volumele, citată de cotidianul „Tagesspiegel”.
„În sfârşit, suntem cu toţii de acord”
Marii critici de literatură germană, precum Hellmuth Karasek sau Sigrid Löffler, sunt de părere că „în sfârşit, premiul va fi decernat cuiva cu care suntem cu toţii de acord, nu se poate comenta nimic”. Asta în contextul în care mulţi literaţi germani nu au salutat tocmai euforic deciziile Academie Suedeze din ultimii ani cu privire la câştigătorii Nobelului pentru Literatură.
Löffler este de părere că, prin recunoaşterea operei lui Müller, Academia Suedeză continuă tendinţa sa de a se „cosmopolitiza”, de a recunoaşte opere mari provenite din spaţii cu tradiţie literară mică, cum ar fi Ungaria, prin Imre Kertesz, sau Turcia, prin Orhan Pamuk, iar acum pe scriitoarea germano-română.
Critica subliniază că limba pe care o vorbeşte şi în care scrie Müller este „limba minorităţii germane din România”. Müller a reuşit să se impună în literatura germană, iar acum în cea mondială, drept „o cronicară a vieţii cotidiene în timpul dictaturii”.
Reacţiile sunt entuziaste, mai puţin într-un caz, cel al aşa-numitului „Papă al criticii germane”, Marcel Reich-Ranicki, care a declarat dezamăgit la aflarea ştirii că „nu doresc să vorbesc despre ea”.

De menţionat este că Reich-Ranicki este un fan declarat al scriitorului american Philip Roth, unul dintre favoriţii frecvenţi la Nobelul pentru literatură.

Primarul Berlinului o felicităEditorul cărţilor Hertei Müller, Michael Krüger de la „Hanser Verlag”, declară că „prin Herta Müller, care a crescut în sânul minorităţii germane din România, este recunoscută o autoare care, şi la 20 de ani după încheierea conflictului dintre Est şi Vest, continuă să păstreze amintirea părţii inumane a comunsimului de stat. Opera de înaltă calitate literară  a autoarei este un exemplu impresionant al literaturii europene, care prin tărie analitică şi exactitate poetică ne transformă istoria în prezent”.  
Lectorul Hertei Müller, Wolfgang Matz, declară simplu că a rămas „lat”. „Speri bineînţeles să ţi se întâmple, iar în acelaşi timp îţi spui, asta e, poate mai bine nu. Şi apoi rămâi lat, când se întâmplă”, a spus Matz. 
Primarul general al Berlinului, Klaus Wowereit, care în 2005 i-a decernat autoarei Premiul literar al oraşului Berlin, o felicită pe scriitoare. „Decizia Academiei Suedeze ne umple pe toţi de mândrie”, spune Wowereit.
La 100 de ani după Selma Lagerllöf
Presa germană sublinează că Herta Müller este cel de al 13 lea scriitor german, din cei 106 în total, căruia îi revine cel mai important premiu de literatură. Se sublinează  şi că ea se înscrie în lista celor doar 12 femei care au fost răsplătite de-a lungul timpului cu acest premiu. Herta Müller primeşte premiul Nobel la exact o sută de ani după ce în 1909 acesta a revenit pentru prima dată unei femei, scriitoarei suedeze Selma Lagerllöf.
Scriitoarea născută şi crescută în Banat se mai alătură deţinătoarelor Nobelului pentru literatură Grazia Deledda (Italia, 1926), Sigrid Undset (Norvegia, 1928), Pearl S. Buck (SUA, 1938), Gabriela Mistral (Chile, 1945), Nelly Sachs (Germania, 1966), Nadine Gordimer (Africa de Sud, 1991), Toni Morrison (SUA,1993), Wislawa Szymborska (Polonia, 1996), Efriede Jelinek (Austria, 2004) şi Doris Lessing (Marea Britanie, 2007).

Herta Müller romanca de Nobel - ZIUA
 -- In timp ce, in Parlamentul de la Bucuresti, continua batalia partidelor pe ciolanul puterii, adevarata stire pentru Romania a venit, ieri, din Suedia
 Scriitoarea germana, nascu­ta in Romania, Herta Müller, a primit, ieri, cea mai importan­ta recunoastere la nivel mondial in domeniul literaturii. Müller a fost premiata pentru felul in care descrie viata ce­lor deposedati - prin concentratia poeziei si fran­chetea pro­zei -, si-au argumen­tat ale­gerea membrii Co­mite­tu­lui Nobel. Este cel de-al trei­lea Nobel acordat unei perso­na­litati de origine ro­ma­na, du­pa George Emil Pa­lade (Me­­di­cina, 1974) si Elie Wiesel (pentru Pace, 1986). Cu o zi inainte de anun­­tarea marelui casti­ga­tor, cri­ticul Nicolae Ma­­­no­­lescu decla­ra ca Müller me­rita sa castige premiul pen­­tru ca "este, intr-ade­var, o scrii­toare foarte bu­­na" care are marele avantaj de a scrie intr-o limba de circulatie si intr-o tara ai carei scriitori beneficiaza de traduceri si pro­mo­vare. "Nu ar fi avut acest avantaj, daca ra­manea si scria in Romania", a conclu­zio­nat Manolescu. "Sunt foar­te surprinsa si inca nu pot sa cred, mai multe nu pot sa zic pe moment", a declarat Herta Müller la afla­rea vestii, potri­vit Bild. Si pre­sedintele Aca­de­miei sue­de­ze, Peter En­glund, a decla­rat ca scrii­toa­rea i s-a parut "total co­ple­sita si inmarmurita".Nascuta la Nitchidorf (jud. Timis), in 1953, Herta Müller a emigrat in Germania in 1987, dar a pastrat o stransa lega­tura cu tara de origine. Dupa terminarea studiilor de germanistica la Timisoara, prie­te­nia cu membrii Akti­ons­­grup­pe Banat (Grupul de Ac­tiu­ne Ba­nat) - format din studenti si scriitori de etnie germana din Romania, care aveau o atitudine protesta­tara, a adus-o in atentia Se­curitatii. Ca urmare a refuzului de a colabora, ea a fost trimisa la reeducare "intr-un mediu muncitoresc sana­tos", ca traducatoare la intreprin­derea Tehnometal.