Adevărul literar şi artistic, Nr. din 1 octombrie 2008

Trei expoziţii de artă contemporană românească au stârnit polemici uriaşe, unice în peisajul cultural postdecembrist . Mai întâi, a fost poneiul roz cu svastică pe crupă. Apoi, Iuda spânzurat, cu sexul în erecţie. Imaginaţia artiştilor români a culminat cu harta României sub formă de organ genital feminin, aşternută pe jos, la intrarea într-o galerie.


La anumite televiziuni, în presă şi pe bloguri, tinerii artişti au fost acuzaţi că pun în pericol imaginea României în străinătate. Dar oare greşesc aceşti artişti? Este arta lor condamnabilă? Cu ajutorul unor specialişti, ne-am propus să analizăm acest fenomen, punând în context ultimele evoluţii ale artei româneşti.

Scandalul de acum a început cu expoziţia de street art “Freedom for Lazy People” a artiştilor români IRLO, Omar şi Nuclear Fairy, deschisă în lunile iunie-august la Galeria Română din New York. Artiştii şi Institutul Cultural Român au fost acuzaţi că promovează „antisemitismul”, teorie demontată de poliţia americană, care nu a găsit nimic în neregulă cu exponatele. În consecinţă, Senatul României a înfiinţat o Comisie din care fac parte, printre alţii, Adrian Păunescu (PSD) şi Gheorghe Funar (PRM), care să ancheteze cheltuirea banilor publici la ICR.

Demersul a fost girat de nume precum Ion Iliescu, Anghel Iordănescu, Corneliu Vadim Tudor, Irina Loghin. De câteva zile, alte două expoziţii au stârnit dezbateri aprinse. Proiectul artiştilor Alexandru Rădvan şi Tara von Neudorf, (Sorin Tara), „The Last Temptation”, a fost exportat la Bochum, în Germania, în cadrul „Zilelor Culturii Româneşti”. Iar artistul Benedek Levente a scandalizat o parte a opiniei publice expunând la Galeria Atelier 35 lucrări în care ironizează România.

„«Adevărul literar şi artistic» a fost prima publicaţie care a prezentat obiectiv, pe 10 septembrie, expoziţia „The Last Temptation”, care a pus acum pe jar România.

Artistul Alexandru Rădvan ne vorbeşte în exclusivitate despre un demers pe care şi-l asumă fără rezerve. “Sincer, nu mă aşteptam ca expoziţia să declanşeze asemenea reacţii. Unii au zis că e comandată de UDMR, s-a difuzat un material până şi pe OTV, au apărut articole scrise de fundamentalişti ortodocşi, am fost acuzaţi că suntem «abuzaţi în copilărie», «frustraţi sexual»… Dacă pictezi un nud, asta nu înseamnă că eşti obsedat sexual”, ne-a declarat artistul.

Managerul galeriei H’Art, Dan Popescu, spune că artiştii sunt un ferment esenţial în societate şi că sunt plătiţi să nu fie cuminţi, iar aceste acte artistice nu fac un deserviciu României. “Este bine că se aude despre România şi că nu există numai piesaje, ci şi artă contemporană”, consideră şi criticul de artă Raluca Doroftei.

Expoziţiile, analizate estetic

Reputatul critic de artă Aurelia Mocanu a acceptat să analizeze detaşat, cu un ochi profesionist, expoziţiile lui Alexandru Rădvan şi Benedek Levente, atât de hulite de unele medii de informare. Aurelia Mocanu consideră că artiştii nu sunt de blamat „în halul în care s-a făcut”, mai ales că ţinta era alta, de ordin instituţional-politic. „Nu este, mai ales, cazul incriminării lui Rădvan.

«Alibiul» lui, mai bine spus adevărul lui, este că are serii mari de lucrări coerente în care-şi pune întrebări incomode şi mai ales «incorecte mediatic»”, apreciază criticul de artă. „Sunt conştient că nu sunt imagini comode, dar nu am fost deranjat de acuzaţii, mai ales că mi-am asumat expoziţia. Fiecare are dreptul la opinie”, completează Alexandru Rădvan.

Interzis sub 18 ani

„Cred că, dacă «Adevărul literar şi artistic» nu publica imaginea aceea cu Iuda decapitat, poate că nu ştia nimeni acum. Acum câţiva ani se făcea harta României din gunoi şi nu interesa pe nimeni. Să nu credeţi că la Bochum lucrările sunt expuse în vitrină, să le vadă copiii. Sunt puse după paravane, iar în muzeu se intră cu bilet plătit. Iar expoziţia are şi interdicţie la vizitare pentru cei sub 18 ani”, mai spune Rădvan.

Criticul de artă Aurelia Mocanu aminteşte că la Bochum selecţia a fost făcută de iniţiatorul german. „Toate ciclurile lui sunt cercetări pe serii figurative, cu trimiteri la miturile grave europene. Rădvan este expus în această perioadă şi în centrul Vienei, la un muzeu nou dedicat artei tinere, unde selecţia a fost făcută de vienezi”.

Alexandru Rădvan afirmă că este grav când se fac confuzii între gust şi judecata de valoare: „Ceea ce mă deranjează însă este că, fie la Antena 3, fie la Realitatea, nu au existat adevărate dezbateri, ci s-a urmărit să se imprime din start un anumit tip de reacţie. S-a blamat pornografia conţinută de lucrări. Dacă pe cineva excită în mod pornografic un om spânzurat, asta e problema lui. La fel de nocivă este şi scoaterea din context a lucrărilor mele.

De pornografie poţi să-l acuzi şi pe Eminescu, dacă-i scoţi din context un vers dintr-o poezie”. Rădvan crede că orice om obişnuit cu expoziţiile ştie că imaginile sunt mereu însoţite de texte explicative, în cataloage, unde sunt oferite chei de decodificare, şi că scoaterea din context schimbă semnificaţia.

„Lipsa de profesionalism a televiziunilor a fost evidentă. Ajunseseră să prezinte imagini luate la întâmplare de pe internet, care nu aveau nicio legătură cu expoziţia, minimalizau totul şi diverşi invitaţi spuneau că sunt operele unor degeneraţi. Când am sunat la Antena 3 să-mi expun punctul de vedere, mi s-a spus că nu au nevoie de opinia artiştilor. Nici măcar nu sunt interesaţi cine suntem”, afirmă Alexandru Rădvan.

Criticul de artă Aurelia Mocanu vede în Rădvan un profesor şi un pedagog cu vocaţie, care îşi învaţă studenţii să respecte arta clasică: „Este aproape desuet, în vremurile photoshopului, deoarece cultivă muzeul şi perioadele revolute ale picturii. Ar vrea să poată desena ca un renascentist. Iar acuzaţiile de satanism la orice decupaj corporal sper că s-au lămurit încă din vremea planşelor anatomice ale lui Leonardo!”

„Şi eu sunt contribuabil”

În cazul lui Rădvan, termenul de „pornografie” folosit este poliţienesc, mai afirmă Dan Popescu: „Oamenii care nu sunt obişnuiţi cu arta erotică ar face bine să îşi cumpere de la o librărie Enciclopedia Erotica în care vor vedea de la Michelangelo, trecând prin Ingres au Otto Dix, că toţi marii artişti au tratat acest subiect, care este foarte important”.
„S-a spus că expoziţiile sunt sponsorizate din bani publici.

Da, dar şi eu sunt contribuabil. Şi eu suport festivalurile alea gen Cântarea României din afară, cu mititei şi sărmăluţe, pe care nu le mai apreciază nimeni. Mie scandalurile astea nu-mi prejudiciază imaginea, pentru că am o poziţie cunoscută, lumea ştie ce fac şi sunt apreciat pentru asta. Eu nu fac artă de apartament sau pentru vânzare. Cel mult, poate, data viitoare când voi depune un proiect nou la ICR s-ar putea să fie refuzat tocmai pentru a nu porni un nou scandal”, spune Alexandru Rădvan.

Harta României, ironizată şi în trecut

Criticul Aurelia Mocanu nu a văzut îndeaproape lucrările lui Benedek Levente, ci doar în mass-media, dar aminteşte că harta României a fost abordată în anii '90 de foarte multă lume: „S-a făcut din gunoaie, la un moment dat, ca semn de alarmă după prima tornadă de peturi care a umplut oraşele.

Există o serie amplă de lucrări a unui cadru universitar admirabil, Cozmin Paulescu, care umple harta României cu mingi de fotbal, cu târnăcoape, cărămizi etc., precum un ecran de parabolă a ceea ce a ajuns, prin abuz, toată ţara. Levente a riscat şi o semnătură pe ceva prea explicit şi prea învecinabil cu xenofobia.

El poate că e epigonic şi riscă un fel de teribilism. Trebuie cercetat ce a mai făcut, dacă a vrut să şocheze şi dacă a urmărit să genereze scandal”. Lui Dan Popescu, managerul galeriei H'Art, expoziţia cu poneiul roz i se pare mult prea „soft”, iar cea a lui Rădvan, iarăşi „soft”, pentru că mizează pe o chestiune erotică ce n-ar trebui să mai impresioneze pe multă lume. „Ar trebui ca lumea să se mai relaxeze în privinţa aceasta.

Afară sunt alte lucruri care şochează”, continuă Dan Popescu. Criticul de artă Raluca Doroftei, unul dintre membrii echipei de la Atelier 35, care a selectat lucrările lui Benedek Levente, spune că tema i s-a părut interesantă pentru că „vedea România aşa cum e percepută de cel care nu stă în ţară, care vine pentru câteva zile şi deschide televizorul”. ;

Dali are tablouri explicit obscene

„Dali reprezintă Spania pentru că este o valoare de patrimoniu şi anusul soţiei lui reprezintă Spania într-un sens estetic pentru că Dali, cu toată opera lui, fără să dăm la o parte anumite lucruri, ţine de patrimoniul spaniol. Dali are o mulţime de tablouri care sunt explicit obscene, şi ele sunt expuse în marile muzee spaniole. Şi gravurile erotice fac parte din opera lui Rembrandt.

Expoziţia de la Bochum este un concept care vrea să exprime tocmai asta: violenţa care ne copleşeşte. Tinerii care practică acest tip de artă aparţin unei faţete intelectuale care este deopotrivă românească cu noi."– Horia-Roman Patapievici, preşedintele ICR

Lucrări care au provocat scandal

Expoziţia “Sexul lui Mozart” (instalaţie din prezervative), iniţiată de Călin Dan, Iosif Kiraly şi Dan Mihălţeanu la împlinirea a 100 de ani de la moartea compozitorului, pe 5 decembrie 1991, a stârnit primele reacţii violente după ‘89.

În 2004, Dumitru Gorzo şi Suzana Dan şochează cu expoziţia “Stiff life” de la galeria Apollo. Lucrările cu scene explicite de sex şi funduri roz au apărut pe prima pagină a ziarelor.

“Bomba cu Ştefan cel Mare”, cum o numeşte Dan Popescu de la H’Art Gallery, a încins din nou spiritele, în decembrie 2004.“F.A.Q. about Steve the Great” înfăţişa un Ştefan cel Mare negru, cu sâni şi decolteu.

Personajul unui scandal din această vară a fost poneiul roz cu svastică pe fund.

„The Last Temptation” de Alexandru Rădvan şi Sorin Tara a născut discuţii aprinse, ICR fiind acuzat că promovează arta pornografică.

"Euromaniac" a artistului timişorean Benedek Levente a provocat reacţii negative.

La alţii...

Egon Schiele (1890-1918) a fost chiar arestat şi obligat să se mute din oraşul în care lucra după ce reprodusese, în mai multe ipostaze, trupul nud al unei fetiţe.

“Originea lumii” (L’Origine du monde - 1866) a lui Gustave Courbet din 1866 a stârnit valuri printre francezi. Lucrarea a fost considerată „scandalos” de pornografică.

În 1989, lucrarea „Piss Christ” a lui Andreas Serrano (un crucifix de plastic introdus într-un recipient cu urină) a fost acuzată de blasfemie.

„The Holy Virgin Mary” a lui Chris Ofili se sprijină pe bulgări din bălegar de elefant.

În luna septembrie a acestui an, în centrul oraşului Bodman-Ludwigshafen din Germania, sculptorul Peter Lenk a amplasat un basorelief cu politicieni goi, în frunte cu Angela Merkel. Unii au spus despre lucrare, realizată din bani publici, că este „ieftină” şi „porcească”.